Regulamentul CE nr. 40/94 din 1993 privind marca comunitara 2016-11-21T02:10:04+00:00

REGULAMENTUL (CE) NR. 40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitara

 

Actualizata 08.03.2016.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, în special articolul 235,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

(1)JO C 351, 31.12.1980, p. 1 si JOC 230, 31.8.1984, p. 1.

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

(2)JO C 307, 14.11.1983, p. 46 si JOC 280, 28.10.1991, p. 153.

având în vedere avizul Comitetului Economic si Social (3),

(3)JO C 310, 30.11.1981, p. 22.

întrucât este necesara promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice în întreaga Comunitate si o extindere continua si echilibrata prin realizarea si buna functionare a unei piete interne care sa ofere conditii analoge celor existente pe o piata nationala;

întrucât realizarea unei astfel de piete si întarirea unitatii sale implica nu numai eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a marfurilor si liberei prestari a serviciilor, precum si stabilirea unui sistem care sa asigure respectarea concurentei, dar si crearea conditiilor juridice care sa permita întreprinderilor sa îsi adapteze înca de la început activitatile de fabricare si distribuire a bunurilor, de prestare a serviciilor conform standardelor Comunitatii;

întrucât, printre instrumentele juridice de care trebuie sa dispuna întreprinderile în acest scop, marcile care le permit sa îsi identifice produsele sau serviciile, în egala masura, în întreaga Comunitate, indiferent de frontiera, sunt, în mod deosebit, corespunzatoare;

întrucât o actiune a Comunitatii se dovedeste necesara pentru realizarea obiectivelor Comunitatii mentionate anterior;

întrucât aceasta actiune consta în stabilirea unui sistem comunitar al marcilor care confera întreprinderilor dreptul de a dobândi, conform unei proceduri unice, marci comunitare care sa se bucure de o protectie uniforma si sa aiba efecte pe întreg teritoriul Comunitatii;

întrucât se aplica principiul caracterului unitar al marcii comunitare, astfel exprimat, în cazul în care nu exista o dispozitie contrara în prezentul regulament;

întrucât prin apropierea legislatiilor statelor membre nu poate fi ridicat obstacolul teritorialitatii drepturilor pe care legislatiile statelor membre le confera titularilor de marci;

întrucât, pentru a permite întreprinderilor sa îsi exercite fara nici o piedica activitatea economica în cadrul pietei comune, se impune crearea unor marci reglementate de un drept comunitar unic, care sa se aplice în mod direct în toate statele membre;

întrucât tratatul nu a prevazut competente de actiune speciale pentru crearea unui astfel de instrument juridic, ar trebui sa se aplice articolul 235 dintratat;

întrucât, cu toate acestea, dreptul comunitar al marcilor nu se substituie legislatiilor statelor membre referitoare la marci;

întrucât, într-adevar, nu s-ar dovedi justificat sa se impuna întreprinderilor sa solicite înregistrarea marcilor lor ca marci comunitare;

întrucât, marcile nationale ramân necesare acelor întreprinderi care nu doresc protectia marcilor lor la scara comunitara;

întrucât dreptul asupra marcii comunitare poate fi dobândit numai prin înregistrare, iar aceasta se respinge în mod special daca marca este lipsita de caracter distinctiv, daca este ilicita sau daca drepturile anterioare se opun acestui lucru;

întrucât protectia conferita de marca comunitara, al carei scop este în special garantarea functiei initiale a marcii, este absoluta în caz de identitate între marca si semn si între produse sau servicii;

întrucât protectia are aceeasi valoare în caz de similitudine între marca si semn si între produse sau servicii; se poate interpreta notiunea de similitudine în relatie cu riscul de confuzie;

întrucât riscul de confuzie a carui apreciere depinde de numerosi factori si în special de cunoasterea marcii pe piata, de asocierea care poate fi facuta între semnul folosit sau înregistrat, de gradul de asemanare între marca si semn si între produsele sau serviciile desemnate, constituie conditia specifica a protectiei;

întrucât din principiul liberei circulatii a marfurilor reiese ca titularul unei marci comunitare nu poate sa interzica unui tert folosirea produselor care au fost comercializate în cadrul Comunitatii, sub marca, de catre el însusi sau cu consimtamântul sau, cu exceptia cazului în care motive legitime îndreptatesc titularul sa se opuna comercializarii ulterioare a produselor;

întrucât nu se justifica protejarea marcilor comunitare si, împotriva acestora, a oricarei marci înregistrate anterior, numai în masura în care aceste marci sunt în mod efectiv utilizate;

întrucât marca comunitara trebuie sa fie tratata ca un obiect al dreptului de proprietate independent de întreprinderea ale carei produse sau servicii le indica;

întrucât trebuie sa poata fi transferata, sub rezerva necesitatii superioare de a nu induce în eroare publicul ca urmare a transferului; întrucât, de asemenea, aceasta trebuie sa poata sa constituie o garantie în favoarea unui tert si sa faca obiectul licentelor;

întrucât dreptul marcilor, creat prin prezentul regulament, necesita, pentru fiecare marca, masuri administrative de punere în aplicare la nivelul Comunitatii; întrucât, în consecinta, este indispensabil ca, pastrând structura institutionala existenta a Comunitatii si echilibrul competentelor, sa se instituie un Oficiu pentru Armonizare în cadrul pietei interne (marci si desene si modele industriale) independent în plan tehnic si dotat cu autonomie juridica, administrativa si financiara; întrucât, în consecinta, se impune si este potrivit sa aiba forma unui organism al Comunitatii, având personalitate juridica si exercitând competentele de executare pe care i le confera prezentul regulament, în cadrul dreptului comunitar si fara sa aduca atingere competentelor exercitate de institutiile Comunitatii;

întrucât este necesar sa se garanteze partilor vizate prin deciziile Oficiului o protectie juridica adaptata specificitatii dreptului marcilor; întrucât, în consecinta, se prevede ca deciziile examinatorilor si diverselor divizii ale Oficiului pot face obiectul unei cai de atac;

întrucât, daca organul a carei hotarâre este atacata nu revine asupra hotarârii sale, calea de atac trebuie înaintata unei camere de recurs a Oficiului pentru pronuntare; întrucât

hotarârile camerelor de recurs pot, la rândul lor, sa faca obiectul unei actiuni înaintea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, aceasta având atât competenta de a anula hotarârea atacata, cât si de a o reforma;

întrucât, în temeiul Deciziei 88/591/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 24 octombrie 1988 de instituire a unui Tribunal de Prima Instanta al Comunitatilor Europene (1), astfel cum a fost modificata prin Decizia 93/350/Euratom, CECO, CEE (2), acesta exercita, în prima instanta, competentele atribuite Curtii de Justitie prin tratatele de instituire a Comunitatilor, în special în privinta actiunilor formulate în temeiul articolului 173 al doilea paragraf din Tratatul CE, precum si prin actele adoptate pentru punerea lor în aplicare, cu exceptia existentei unei dispozitii contrare din actul de instituire a unui organism de drept comunitar; întrucât, în consecinta, competentele atribuite prin prezentul regulament Curtii de Justitie pentru a anula si reforma hotarârile camerelor de recurs sunt exercitate, în prima instanta, de catre Tribunal în conformitate cu decizia mentionata anterior;

(1)JOL 319, 25.11.1988, p. 1, rectificat în JO L 241, 17.8.1989, p. 4.

(2)JOL 144, 16.6.1993, p. 21.

întrucât, pentru a întari protectia marcilor comunitare, este necesar ca statele membre sa desemneze, tinând seama de sistemul lor intern, un numar cât de limitat posibil de instante nationale având competente de prima instanta si de a doua instanta în domeniul contrafacerii si validitatii marcii comunitare;

întrucât este indispensabil ca hotarârile privind validitatea si contrafacerea marcilor comunitare sa produca efecte si sa se extinda în întreaga Comunitate, ca singura modalitate de a evita hotarâri contradictorii ale instantelor si ale Oficiului si de a aduce atingere caracterului unitar al marcilor comunitare; întrucât normele Conventiei de la Bruxelles privind competenta judiciara si executarea hotarârilor în materie civila si comerciala se aplica tuturor actiunilor în justitie care se refera la marcile comunitare, cu exceptia cazurilor în care prezentul regulament deroga de la aceasta;

întrucât este necesar sa se evite pronuntarea unor hotarâri contradictorii ca urmare a actiunilor în care sunt implicate aceleasi parti si care sunt formulate pentru aceleasi fapte pe baza unei marci comunitare si a unor marci nationale paralele;

întrucât, în acest scop, atunci când actiunile sunt formulate în acelasi stat membru, mijloacele pentru atingerea acestui obiectiv se stabilesc conform normelor procedurale interne, carora prezentul regulament nu le aduce atingere, în timp ce atunci când actiunile sunt formulate în state membre diferite, apar ca fiind adecvate dispozitiile inspirate din normele privind litispendenta si conexitatea din Conventia de la Bruxelles, mentionata anterior;

întrucât, pentru a asigura deplina autonomie si independenta Oficiului, se considera necesar sa-i fie acordat un buget autonom ale carui venituri sa se constituie din taxele datorate de catre utilizatorii sistemului; întrucât procedura bugetara comunitara continua sa se aplice în ceea ce priveste subventiile eventuale care sunt în sarcina bugetului general al Comunitatilor Europene; întrucât, pe de alta parte, se impune ca verificarea conturilor sa fie efectuata de Curtea de Conturi;

întrucât sunt necesare masuri de punere în aplicare în privinta regulamentului, în special în ceea ce priveste adoptarea si modificarea unui regulament privind taxele si a unui regulament de punere în aplicare; întrucât se impune ca aceste masuri sa fie adoptate de catre Comisie, asistata de un comitet format din reprezentanti ai statelor membre, în conformitate cu normele de procedura stabilite la articolul 2 procedura III varianta (b) din Decizia 87/373/CEE a Consiliului din 13 iulie 1987 de stabilirea procedurii de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei (1),

(1)JOL 197, 18.7.1987, p. 33.

ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:

-****-

TITLUL I: DISPOZITII GENERALE

Art. 1: Marca comunitara

(1)Marcile de produse sau de servicii înregistrate în conditiile si conform normelor prevazute de prezentul regulament sunt denumite în continuare „marci comunitare”.

(2)Marca comunitara are un caracter unitar. Produce aceleasi efecte în întreaga Comunitate: nu poate fi înregistrata, transferata, nu poate face obiectul unei renuntari, al unei decizii de decadere din drepturi a titularului sau de anulare si utilizarea sa nu poate fi interzisa decât în cadrul Comunitatii. Acest principiu se aplica cu exceptia cazului în care exista dispozitii contrare prevazute de prezentul regulament.

Art. 2: Oficiu

Se instituie un Oficiu pentru Armonizare în cadrul pietei interne (marci, desene si modele industriale), denumit în continuare „Oficiul”.

Art. 3: Capacitate de a actiona

În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament se considera persoane juridice societatile comerciale, firmele si celelalte entitati juridice care, în temeiul legislatiei aplicabile acestora, au capacitatea, în nume propriu, de a fi titulari de drepturi si obligatii de orice natura, de a încheia contracte sau de a întocmi alte acte juridice si de a sta în justitie.

TITLUL II: DREPTUL MARCILOR

SECTIUNEA 1: DEFINIREA SI DOBÂNDIREA MARCII COMUNITARE

Art. 4: Semne care pot constitui o marca comunitara

Pot constitui marci comunitare toate semnele care pot avea o reprezentare grafica, în special cuvintele, inclusiv numele de ersoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a mbalajului sau, cu conditia ca astfel de semne sa permita distinctia între produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora.

Art. 5: Titularii marcilor comunitare

(1)Pot fi titulari ai marcilor comunitare persoanele fizice sau juridice, inclusiv entitatile de drept public, care sunt:

a)resortisanti ai statelor membre sau

b)resortisanti ai altor state parti la Conventia de la Paris privind protectia proprietatii industriale, denumita în continuare „Conventia de la Paris” sau

c)resortisanti ai statelor care nu sunt parti la Conventia de la Paris, care domiciliaza, au sediul sau au o unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala pe teritoriul Comunitatii sau al unui stat parte la Conventia de la Paris sau

d)resortisanti, altii decât cei mentionati la litera (c), ai unui stat care nu este parte la Conventia de la Paris si care, conform constatarilor publicate, acorda resortisantilor tuturor statelor membre aceeasi protectie ca si cetatenilor sai în ceea ce priveste marcile si care, atunci când resortisantii statelor membre trebuie sa aduca dovada înregistrarii marcii în tara de origine, recunoaste înregistrarea marcii comunitare ca pe o astfel de dovada.

(2)În aplicarea alineatului (1), apatrizii, astfel cum sunt definiti la articolul 1 din Conventia privind statutul apatrizilor, semnata la New York la 28 septembrie 1954, si refugiatii, astfel cum sunt definiti la articolul 1 din Conventia privind statutul refugiatilor, semnata la Geneva la 28 iulie 1951 si modificata prin Protocolul privind statutul refugiatilor, semnat la New York la 31 ianuarie 1967, sunt considerati ca provenind din statul în care au resedinta obisnuita.

(3)Resortisantii unui stat mentionat la alineatul (1) litera (d) trebuie sa dovedeasca faptul ca marca pentru care a fost depusa o cerere de înregistrare a marcii comunitare face obiectul unei înregistrari în statul de origine, în afara de cazul în care, conform constatarilor publicate, marcile resortisantilor statelor membre sunt înregistrate în statul de origine respectiv fara sa fie necesara dovada înregistrarii anterioare ca marca comunitara sau ca marca nationala într-un stat membru.

Art. 6: Mod de dobândire a marcii comunitare

Marca comunitara se dobândeste prin înregistrare.

Art. 7: Motive absolute de refuz

(1)Se respinge înregistrarea urmatoarelor:

a)semne care nu sunt conforme cerintelor de la articolul 4;

b)marci care sunt lipsite de caracter distinctiv;

c)marci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii ce pot sa serveasca, în comert, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica sau data fabricatiei produsului sau a prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;

d)marci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile de loialitate si constanta ale comertului;

e)semne constituite exclusiv din una dintre urmatoarele:

(i)forma impusa de natura însasi a produsului;

(ii)forma produsului necesara pentru obtinerea unui rezultat tehnic;

(iii)forma care da o valoare substantiala produsului;

f)marci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

g)marci care sunt de natura sa însele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calitatii sau provenientei geografice a produsului sau a serviciului;

h)marci care, în lipsa autorizatiei autoritatilor competente, trebuie respinse în temeiul articolului 6b din Conventia de la Paris;

i)marci care includ insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele mentionate la articolul 6b din Conventia de la Paris, si care prezinta un interes public special, cu exceptia cazului în care înregistrarea lor a fost autorizata de autoritatea competenta.

(2)Alineatul (1) se aplica chiar daca motivele de refuz nu exista decât într-o parte a Comunitatii.

(3)Alineatul (1) literele (b), (c) si (d) nu se aplica în cazul în care marca a dobândit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere înregistrarea, un caracter distinctiv dupa ce a fost utilizata.

Art. 8: Motive relative de refuz

(1)La opozitia titularului unei marci anterioare, se respinge înregistrarea marcii solicitate atunci când:

a)aceasta este identica cu marca anterioara si când produsele sau serviciile pentru care marca a fost solicitata sunt identice cu cele pentru care este protejata marca anterioara;

b)din cauza identitatii sau asemanarii sale cu marca anterioara si din cauza identitatii sau asemanarii produselor sau serviciilor pe care le desemneaza cele doua marci, exista un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejata marca anterioara; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioara.

(2)În întelesul alineatului (1), „marci anterioare” înseamna:

a)marci a caror data de depunere este anterioara cererii de înregistrare a marcii comunitare, tinând cont, daca este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor marci si care apartin urmatoarelor categorii:

(i)marci comunitare;

(ii)marci înregistrate într-un stat membru sau, în ceea ce priveste Belgia, Luxemburg si Tarile de Jos, la Oficiul marcilor din Benelux;

(iii)marci care au facut obiectul unei înregistrari în temeiul acordurilor internationale, care produc efecte într-un stat membru;

b)cereri pentru marci mentionate la litera (a), sub rezerva înregistrarii lor;

c)marci care, la data de depunere a cererii pentru înregistrarea ca marca comunitara sau, daca este cazul, la data prioritatii invocate în sprijinul cererii pentru înregistrarea ca marca comunitara, sunt de notorietate într-un stat membru în întelesul articolului 6a din Conventia de la Paris.

(3)La opozitia titularului marcii, înregistrarea unei marci se respinge, de asemenea, atunci când este solicitata de agentul sau reprezentantul titularului marcii, în numele sau si fara acordul titularului, în afara de cazul în care acest reprezentant îsi justifica actiunile.

(4)La opozitia titularului unei marci neînregistrate sau a unui alt semn utilizat în comert a carui incidenta nu este numai pe plan local, se respinge înregistrarea marcii solicitate, în cazul si în masura în care, în conformitate cu legislatia statului membru aplicabila acestui semn:

a)au fost dobândite drepturi pentru acest semn înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a marcii comunitare sau, daca este cazul, înaintea datei prioritatii invocate în sprijinul cererii de înregistrare a marcii comunitare;

b)acest semn confera titularului dreptul de a interzice utilizarea unei marci mai recente.

(5)La opozitia titularului unei marci anterioare în întelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea marcii solicitate, de asemenea, în cazul în care este identica sau similara cu marca anterioara si în cazul în care este destinata sa fie înregistrata pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrata marca anterioara, atunci când, în cazul unei marci comunitare anterioare, aceasta este de notorietate în cadrul Comunitatii si, în cazul unei marci nationale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru si în cazul în care utilizarea fara un motiv întemeiat a marcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele marcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora.

SECTIUNEA 2: EFECTE ALE MARCII COMUNITARE

Art. 9: Drepturi conferite de marca comunitara

(1)O marca comunitara confera titularului sau urmatoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptatit sa interzica oricarui tert sa foloseasca, fara acordul sau, în comert:

a)un semn identic cu marca comunitara pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrata;

b)un semn pentru care, din cauza identitatii sau similitudinii sale cu marca comunitara si din cauza identitatii sau similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de marca comunitara si de semn, exista un risc de confuzie pentru public; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn si marca;

c)un semn identic sau similar cu marca comunitara pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrata marca comunitara, atunci când aceasta este de notorietate în Comunitate si când folosirea semnului fara motiv întemeiat genereaza un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele marcii comunitare sau aduce atingere acestora.

(2)În temeiul alineatului (1) pot fi interzise, inter alia, urmatoarele:

a)aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora;

b)oferirea produselor, introducerea lor pe piata sau detinerea lor în aceste scopuri, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;

c)importul sau exportul de produse sub acest semn;

d)utilizarea semnului în documentele de afaceri si publicitate.

(3)Dreptul conferit de o marca comunitara nu este opozabil tertilor decât de la data publicarii înregistrarii marcii. Cu toate acestea, poate fi solicitata o compensatie rezonabila cu privire la fapte, savârsite dupa data publicarii înregistrarii marcii, care ar fi interzise în temeiul acesteia. Instanta sesizata nu se poate pronunta asupra fondului pâna la publicarea înregistrarii.

Art. 10: Reproducerea marcii comunitare în dictionare

În cazul în care reproducerea unei marci comunitare într-un dictionar, o enciclopedie sau o lucrare similara da impresia ca aceasta constituie denumirea generica a bunurilor sau serviciilor pentru care este înregistrata marca, editorul se asigura, la cererea titularului marcii comunitare, ca reproducerea marcii comunitare sa fie, cel mai târziu în editia urmatoare a lucrarii, însotita de indicatia ca este vorba despre o marca înregistrata.

Art. 11: Interdictie de a utiliza marca comunitara înregistrata în numele unui agent sau al unui reprezentant

Atunci când o marca comunitara este înregistrata în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizatia titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizarii marcii sale de catre agentul sau reprezentantul sau, daca nu a autorizat aceasta utilizare, în afara de cazul în care agentul sau reprezentantul îsi justifica actiunile.

Art. 12: Limitarea efectelor marcii comunitare

O marca comunitara nu îndreptateste titularul sau sa interzica tertilor utilizarea în comert:

(a)a numelui sau adresei sale;

(b)a indicatiilor privind tipul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica, perioada producerii produsului sau prestarii serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;

(c)a marcii, atunci când se impune indicarea destinatiei unui produs sau a unui serviciu, în special când este accesoriu sau piesa detasata,

atât timp cât aceasta utilizare se face conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial.

Art. 13: Epuizarea dreptului conferit de marca comunitara

(1)Dreptul conferit de marca comunitara nu permite titularului sa interzica folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piata în Comunitate sub aceasta marca de catre titularul marcii sau cu acordul sau.

(2)Alineatul (1) nu se aplica atunci când motive legitime îl îndreptatesc pe titular sa se opuna comercializarii ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifica sau se altereaza dupa introducerea acestora pe piata.

Art. 14: Aplicare complementara a dreptului intern în domeniul contrafacerii

(1)Efectele marcii comunitare sunt reglementate exclusiv prin dispozitiile prezentului regulament. Cu privire la alte aspecte, contrafacerea unei marci comunitare intra sub incidenta legislatiei interne cu privire la contrafacerea unei marci nationale în conformitate cu dispozitiile din titlul X.

(2)Prezentul regulament nu exclude intentarea unor actiuni cu privire la o marca comunitara în temeiul legislatiei unui stat membru referitoare în special la raspunderea civila si la concurenta neloiala.

(3)Normele de procedura aplicabile se stabilesc în conformitate cu dispozitiile din titlul X.

SECTIUNEA 3: UTILIZAREA MARCII COMUNITARE

Art. 15: Utilizarea marcii comunitare

(1)Daca, în termen de cinci ani de la data înregistrarii, marca comunitara nu a facut obiectul unei utilizari importante în Comunitate pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrata sau daca aceasta utilizare a fost suspendata pentru un termen neîntrerupt de cinci ani, marca comunitara face obiectul sanctiunilor prevazute de prezentul regulament, cu exceptia cazului în care exista un motiv întemeiat pentru a nu fi utilizata.

(2)În sensul alineatului (1) este considerata, de asemenea, utilizare:

a)folosirea marcii comunitare sub o forma care difera prin elemente care nu altereaza caracterul distinctiv al marcii în forma în care aceasta a fost înregistrata;

b)aplicarea marcii comunitare pe produsele sau pe ambalajul acestora în Comunitate, numai cu scopul exportului.

(3)Utilizarea marcii comunitare cu consimtamântul titularului se considera ca utilizare facuta de catre titular.

SECTIUNEA 4: MARCA COMUNITARA CA OBIECT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE

Art. 16: Asimilarea marcii comunitare cu marca nationala

(1)Cu exceptia unor dispozitii contrare în articolele 17-24, marca comunitara ca obiect al dreptului de proprietate se considera, în totalitatea sa si pe întreg teritoriul Comunitatii, ca o marca nationala înregistrata în statul membru în care, conform registrului marcilor comunitare:

a)titularul îsi are sediul sau domiciliul la data respectiva sau

b)în cazul în care nu se aplica litera (a), titularul are o unitate la data respectiva.

(2)În cazurile care nu sunt prevazute la alineatul (1), statul membru mentionat la acel alineat este acela în care îsi are sediul Oficiul.

(3)În cazul în care doua sau mai multe persoane sunt înscrise în registrul marcilor comunitare în calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplica primului înscris dintre titulari, în absenta acestuia, se aplica în ordinea înscrierii urmatorilor cotitulari. Atunci când alineatul (1) nu se aplica nici unuia dintre cotitulari, se aplica alineatul (2).

Art. 17: Transferul

(1)O marca comunitara poate fi transferata, independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrata.

(2)Un transfer al întregii întreprinderi implica transferul marcii comunitare, în afara de cazul în care, în conformitate cu legislatia care se aplica transferului, exista o conventie contrara sau în cazul în care aceasta rezulta în mod evident din împrejurari. Aceasta dispozitie se aplica obligatiei contractuale de transfer a întreprinderii.

(3)Fara a aduce atingere alineatului (2), cesiunea marcii comunitare trebuie facuta în scris si necesita semnatura partilor contractante, în afara de cazul în care rezulta dintr-o hotarâre judecatoreasca; în caz contrar, cesiunea este nula.

(4)Daca rezulta în mod vadit din actele de transfer ca, urmare transferului, marca comunitara poate sa induca în eroare publicul, în special asupra naturii, calitatii sau provenientei geografice a produselor sau serviciilor pentru care este înregistrata, Oficiul refuza sa înregistreze transferul în afara de cazul în care succesorul în drepturi accepta sa limiteze înregistrarea marcii comunitare pentru produsele sau serviciile în privinta carora nu poate induce în eroare.

(5)La cererea uneia dintre parti, transferul se înscrie în registru si se publica.

(6)Atât timp cât transferul nu a fost înscris în registru, succesorul în drepturi nu poate sa se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea marcii comunitare.

(7)Atunci când trebuie sa se respecte termenele impuse de Oficiu, succesorul în drepturi poate sa faca Oficiului declaratiile prevazute în acest scop, de îndata ce acesta a primit cererea de înregistrare a transferului.

(8)Toate documentele care trebuie notificate titularului marcii comunitare, în conformitate cu articolul 77, se adreseaza persoanei înregistrate în calitate de titular.

Art. 18: Transferul unei marci înregistrate în numele unui agent

În cazul în care o marca comunitara a fost înregistrata în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizarea titularului, acesta are dreptul sa solicite transferul respectivei înregistrari în favoarea sa, exceptând cazurile în care acest agent sau reprezentant îsi justifica actiunile.

Art. 19: Drepturi reale

(1)O marca comunitara poate, independent de întreprindere, sa fie gajata sau sa faca obiectul unui alt drept real.

(2)La cererea uneia dintre parti, drepturile mentionate la alineatul (1) se înscriu în registru si se publica.

Art. 20: Executare silita

(1)Marca comunitara poate sa faca obiectul unor masuri de executare silita.

(2)În materia procedurii de executare silita a unei marci comunitare, competenta exclusiva revine instantelor si autoritatilor statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.

(3)La cererea uneia dintre parti, executarea silita se înscrie în registru si se publica.

Art. 21: Faliment sau proceduri similare

(1)Pâna la intrarea în vigoare în statele membre a normelor comune în domeniu, o marca comunitara poate face obiectul unei proceduri de faliment sau unei proceduri similare numai în statul membru în care a fost initiata pentru prima data o astfel de procedura, în întelesul legislatiei interne sau al conventiilor care se aplica în acest domeniu.

(2)Atunci când o marca comunitara face obiectul unei proceduri de faliment sau al unei alte proceduri similare, la solicitarea autoritatii nationale competente, aceasta se înscrie în registru si se publica.

Art. 22: Licente

(1)Marca comunitara poate face obiectul unor licente pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrata si pentru Comunitate în întregime sau doar pentru o parte a acesteia. O licenta poate fi exclusiva sau neexclusiva.

(2)Titularul unei marci comunitare poate invoca drepturile conferite de aceasta marca împotriva unui licentiat care încalca una dintre clauzele contractului de licenta referitoare la durata, forma acoperita de înregistrare sub care marca poate fi utilizata, natura produselor sau serviciilor pentru care se acorda licenta, teritoriul pe care poate fi aplicata marca ori calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de licentiat.

(3)Fara a aduce atingere prevederilor din contractul de licenta, licentiatul nu poate initia o procedura referitoare la contrafacerea unei marci comunitare, decât cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licente exclusive poate initia o astfel de procedura în cazul în care, dupa notificare, titularul marcii nu introduce el însusi o actiune în contrafacere într-un termen corespunzator.

(4)Orice licentiat are dreptul de a interveni în procedura în contrafacere initiata de titularul marcii comunitare, pentru a obtine repararea prejudiciului suferit.

(5)La solicitarea uneia dintre parti, acordarea sau transferul unei licente de marca comunitara se înscrie în registru si se publica.

Art. 23: Opozabilitate fata de terti

(1)Actele juridice privind o marca comunitara, mentionate la articolele 17, 19 si 22, sunt opozabile fata de terti în toate statele membre numai dupa înscrierea în registru. Cu toate acestea, înaintea înscrierii, un astfel de act este opozabil fata de tertii care au dobândit drepturi asupra marcii dupa data acestui act, dar care aveau cunostinta de act la data dobândirii drepturilor.

(2)Alineatul (1) nu se aplica în cazul unei persoane care dobândeste marca comunitara sau un drept asupra marcii comunitare prin transferul întregii întreprinderi sau prin orice alta succesiune cu titlu universal.

(3)Opozabilitatea fata de terti a actelor juridice mentionate la articolul 20 intra sub incidenta legislatiei statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.

(4)Pâna la intrarea în vigoare în statele membre a normelor comune în domeniul falimentului, opozabilitatea fata de terti a procedurii de faliment sau a unor proceduri similare intra sub incidenta legislatiei statului membru în care o asemenea actiune a fost deschisa pentru prima data în întelesul legislatiei interne sau al conventiilor care se aplica în acest domeniu.

Art. 24: Cerere de înregistrare a marcii comunitare ca obiect al dreptului de proprietate

Articolele 16-23 se aplica în cazul cererilor de înregistrare a marcii comunitare.

TITLUL III: CEREREA DE ÎNREGISTRARE A MARCII COMUNITARE

SECTIUNEA 1: DEPUNEREA CERERII SI CONDITIILE PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCA

Art. 25: Depunerea cererii

(1)Cererea de înregistrare a marcii comunitare se depune, la alegerea solicitantului:

a)la Oficiu sau

b)la oficiul central în domeniul proprietatii industriale al unui stat membru sau la Oficiul marcilor din Benelux. O cerere astfel depusa produce aceleasi efecte ca si cum ar fi fost depusa la Oficiu la aceeasi data.

(2)Atunci când a fost depusa cererea la oficiul central în domeniul proprietatii industriale dintr-un stat membru sau la Ofi ciul marcilor din Benelux, oficiul în cauza ia toate masurile necesare pentru a transmite cererea la Oficiul comunitar al marcilor în termen de doua saptamâni de la depunere. Oficiul respectiv poate reclama solicitantului o taxa care sa nu depaseasca costul administrativ aferent primirii si transmiterii cererii.

(3)Cererile mentionate la alineatul (2) care ajung la Oficiu dupa expirarea termenului de o luna de la depunerea lor se considera retrase.

(4)Dupa zece ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia întocmeste un raport privind functionarea sistemului de depunere a cererilor de înregistrare a marcii comunitare, aducând propuneri care sa modifice acest sistem, daca este cazul.

Art. 26: Conditii pe care cererea trebuie sa le îndeplineasca

(1)O cerere de înregistrare a marcii comunitare trebuie sa contina:

a)o cerere pentru înregistrarea unei marci comunitare;

b)datele care permit identificarea solicitantului;

c)lista produselor sau serviciilor pentru care se cere înregistrarea;

d)reproducerea marcii.

(2)Cererea de înregistrare a marcii comunitare face obiectul platii unei taxe de depunere si, daca este cazul, a unora sau mai multor taxe de clasificare.

(3)O cerere de înregistrare a marcii comunitare trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute de regulamentul de punere în aplicare mentionat la articolul 140.

Art. 27: Data de depunere

Data de depunere a cererii de înregistrare a marcii comunitare este aceea la care solicitantul a prezentat la Oficiu sau, în cazul în care cererea a fost depusa la oficiul central din domeniul proprietatii industriale al unui stat membru sau la Oficiul marcilor din Benelux, documente care sa contina elementele mentionate la articolul 26 alineatul (1), sub rezerva platii taxei de depunere în termen de o luna de la data depunerii documentelor.

Art. 28: Clasificare

Produsele si serviciile pentru care se depun marci comunitare se clasifica conform clasificarii prevazute de regulamentul de punere în aplicare.

SECTIUNEA 2: PRIORITATEA

Art. 29: Dreptul de prioritate

(1)Persoana care a depus în mod corespunzator o cerere de înregistrare a marcii într-unul sau pentru unul dintre statele parti la Conventia de la Paris, ori succesorul sau în drepturi, beneficiaza, la depunerea cererii de înregistrare a marcii comunitare cu privire la aceleasi produse sau servicii care sunt identice cu sau cuprinse în cele pentru care a fost depusa cererea, de un drept de prioritate în termen de sase luni de la data de depunere a primei cereri.

(2)Se recunoaste ca da nastere dreptului de prioritate orice depozit având valoare de depozit national reglementar în temeiul legislatiei interne a statului în care a fost efectuata sau în temeiul acordurilor bilaterale ori multilaterale.

(3)Prin depozit national reglementar se întelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusa cererea, indiferent de solutionarea acordata ulterior cererii în cauza.

(4)Se considera drept prima cerere, a carei data de depunere constituie momentul de la care se calculeaza termenul de prioritate, o cerere ulterioara depusa pentru aceeasi marca, pentru produse sau servicii identice si în sau pentru acelasi stat ca o prima cerere anterioara, cu conditia ca aceasta cerere anterioara, la data depunerii cererii ulterioare, sa fi fost retrasa, abandonata sau refuzata, fara sa fi fost supusa inspectiei publice si fara sa fi lasat sa subziste drepturi si cu conditia ca cererea respectiva sa nu fi constituit deja temei pentru revendicarea dreptului de prioritate. Astfel, cererea anterioara nu mai poate sa constituie temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.

(5)În cazul în care prima depunere s-a realizat într-un stat care nu este parte la Conventia de la Paris, alineatele (1)-(4) se aplica numai în masura în care statul în cauza, conform unor constatari publicate, acorda, în temeiul unei prime depuneri efectuate la Oficiu, un drept de prioritate supus anumitor conditii si având efecte echivalente celor prevazute de prezentul regulament.

Art. 30: Revendicarea prioritatii

Solicitantul care doreste sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior trebuie sa prezinte o declaratie de prioritate si o copie a cererii anterioare. În cazul în care limba cererii anterioare nu este una dintre limbile de lucru ale Oficiului, solicitantul trebuie sa prezinte o traducere a cererii anterioare într-una dintre aceste limbi de lucru.

Art. 31: Efect al dreptului de prioritate

Efectul dreptului de prioritate consta în aceea ca data de prioritate este considerata a fi data de depunere a cererii de înregistrare a marcii comunitare, în scopul determinarii anterioritatii drepturilor.

Art. 32: Valoarea de depozit national a cererii

Cererea de înregistrare a marcii comunitare careia i-a fost atribuita o data de depunere are, în statele membre, valoarea de depozit national reglementar, luând în considerare, daca este cazul, dreptul de prioritate invocat în sustinerea cererii în cauza.

SECTIUNEA 3: PRIORITATE DE EXPUNERE

Art. 33: Prioritate de expunere

(1)Daca solicitantul unei marci comunitare a prezentat, sub marca solicitata, produse sau servicii în cadrul unei expozitii internationale oficiale sau recunoscute în mod oficial în sensul Conventiei privind expozitiile internationale, semnata la Paris la 22 noiembrie 1928 si revizuita ultima data la 30 noiembrie 1972, acesta poate, cu conditia sa depuna cererea în termen de sase luni de la data primei prezentari a produselor sau serviciilor sub marca depusa, sa se prevaleze, de la aceasta data, de un drept de prioritate în sensul articolului 31.

(2)Orice solicitant care doreste sa se prevaleze de prioritate în conformitate cu alineatul (1) trebuie, în conditiile stabilite prin regulamentul de punere în aplicare, sa faca dovada ca produsele sau serviciile au fost prezentate în cadrul expozitiei sub marca depusa.

(3)O prioritate de expunere acordata într-un stat membru sau într-o tara terta nu proroga termenul de prioritate prevazut la articolul 29.

SECTIUNEA 4: REVENDICAREA SENIORITATII MARCII NATIONALE

Art. 34: Revendicarea senioritatii marcii nationale

(1)Titularul unei marci anterioare înregistrate într-un stat membru, inclusiv o marca înregistrata pe teritoriul Benelux, sau al unei marci anterioare care a facut obiectul înregistrarii internationale care produce efecte într-un stat membru, care depune o cerere pentru înregistrarea unei marci identice ca marca comunitara pentru produse sau servicii identice cu sau cuprinse în acelea pentru care a fost înregistrata o marca anterioara, poate sa se prevaleze pentru marca comunitara de senioritatea marcii anterioare în ceea ce priveste statul membru în care sau pentru care a fost înregistrata.

(2)În temeiul prezentului regulament, unicul efect al senioritatii este faptul ca, atunci când titularul marcii comunitare renunta la marca anterioara sau o lasa sa se stinga, este considerat ca beneficiind în continuare de aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut daca marca anterioara continua sa fie înregistrata.

(3)Senioritatea revendicata pentru marca comunitara se stinge atunci când titularul marcii anterioare a carei senioritate a fost revendicata este declarat decazut din drepturi sau când aceasta marca este declarata nula ori când renunta la aceasta înainte de înregistrarea marcii comunitare.

Art. 35: Revendicarea senioritatii dupa înregistrarea marcii comunitare

(1)Titularul unei marci comunitare care este titular al unei marci anterioare identice, înregistrate într-un stat membru, inclusiv o marca înregistrata pe teritoriul Benelux sau al unei marci identice anterioare care a facut obiectul unei înregistrari internationale care produce efecte într-un stat membru, pentru produse sau servicii identice poate sa se prevaleze de senioritatea marcii anterioare în ceea ce priveste statul membru în care sau pentru care a fost înregistrata.

(2)Se aplica articolul 34 alineatele (2) si (3).

TITLUL IV: PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE

SECTIUNEA 1: EXAMINAREA CERERILOR

Art. 36: Examinarea conditiilor privind depozitul

(1)Oficiul examineaza daca:

a)cererea de înregistrare a marcii comunitare îndeplineste conditiile pentru a-i fi acordata o data de depozit în conformitate cu articolul 27;

b)cererea de înregistrare a marcii comunitare îndeplineste conditiile prevazute de regulamentul de punere în aplicare;

c)taxele pe categorie, atunci când este cazul, au fost achitate, în termenul stabilit.

(2)În cazul în care cererea de înregistrare a marcii comunitare nu îndeplineste conditiile mentionate la alineatul (1), Oficiul invita solicitantul sa remedieze în termenul stabilit neregulile sau neefectuarea platii constatate.

(3)În cazul în care neregulile sau neefectuarea platii constatate în temeiul alineatului (1) litera (a) nu sunt remediate în acest termen, cererea nu va fi considerata ca o cerere de înregistrare a marcii comunitare. În cazul în care solicitantul se conformeaza invitatiei Oficiului, acesta din urma acorda, ca data de depunere a cererii, data la care s-au remediat neregulile sau neefectuarea platii constatate.

(4)În cazul în care neregulile constatate în temeiul alineatului (1) litera (b) nu sunt remediate în termenul stabilit, Oficiul respinge cererea.

(5)În cazul în care nu se remediaza în termenul stabilit neefectuarea platii constatata în temeiul alineatului (1) litera (c), cererea se considera a fi retrasa cu exceptia cazului în care este evident ce categorie de produse sau servicii este destinata sa fie acoperita de suma achitata.

(6)Neîndeplinirea cerintelor privind revendicarea prioritatii atrage pierderea dreptului de prioritate pentru cerere.

(7)Neîndeplinirea cerintelor privind revendicarea senioritatii unei marci nationale atrage pierderea acelui drept pentru cerere.

Art. 37: Examinarea conditiilor privind calitatea titularului

(1)În cazul în care, în temeiul articolului 5, solicitantul poate sa nu fie titularul unei marci comunitare, cererea se respinge.

(2)Cererea nu poate fi respinsa înainte ca solicitantului sa i se fi acordat posibilitatea de a-si retrage cererea sau de a-si prezenta observatiile.

Art. 38: Examinarea motivelor absolute de refuz

(1)În cazul în care o marca este exclusa de la înregistrare în temeiul articolului 7, în ceea ce priveste toate sau doar o parte dintre produsele sau serviciile pentru care se solicita înregistrarea marcii comunitare, cererea se respinge pentru aceste produse sau servicii.

(2)Atunci când marca contine un element care este lipsit de caracter distinctiv si când includerea acestui element în marca poate genera îndoieli cu privire la întinderea protectiei marcii, Oficiul poate cere ca o conditie pentru înregistrarea marcii ca solicitantul sa declare ca nu va invoca nici un drept exclusiv asupra acestui element. Aceasta declaratie se publica împreuna cu cererea sau cu înregistrarea marcii comunitare, dupa caz.

(3)Cererea nu poate fi respinsa înainte ca solicitantului sa i se fi acordat posibilitatea de a-si retrage sau modifica cererea ori de a-si prezenta observatiile.

SECTIUNEA 2: CERCETAREA

Art. 39: Cercetarea

(1)Atunci când Oficiul a acordat o data de depozit unei cereri de înregistrare a marcii comunitare si când a constatat ca solicitantul îndeplineste conditiile mentionate la articolul 5, întocmeste un raport de cercetare comunitara în care sunt mentionate marcile comunitare sau cererile de înregistrare a marcii comunitare anterioare a caror existenta a fost descoperita si care pot fi opuse, conform articolului 8, înregistrarii marcii comunitare care face obiectul cererii.

(2)Dupa acordarea unei date de depozit unei cereri de înregistrare a marcii comunitare, Oficiul transmite o copie serviciului central din domeniul proprietatii industriale din toate statele membre care au comunicat Oficiului decizia de a efectua o cercetare în propriul lor registru de marci pentru cererile de înregistrare a marcii comunitare.

(3)Fiecare dintre serviciile centrale din domeniul proprietatii industriale mentionate la alineatul (2) comunica Oficiului, în termen de trei luni de la data primirii unei cereri de înregistrare a marcii comunitare, un raport de cercetare, care fie mentioneaza marcile nationale anterioare sau cererile de înregistrare a marcii nationale anterioare a caror existenta a fost descoperita si care pot fi opuse, conform articolului 8, înregistrarii marcii comunitare care face obiectul cererii, fie constata ca cercetarea nu a oferit nici un indiciu cu privire la astfel de drepturi.

(4)Oficiul plateste o anumita suma fiecarui serviciu central din domeniul proprietatii industriale pentru fiecare raport de cercetare comunicat de acest serviciu conform alineatului (3). Aceasta suma, care este aceeasi pentru fiecare serviciu central, se stabileste de catre comitetul bugetar printr-o decizie luata cu o majoritate de trei patrimi din reprezentantii statelor membre.

(5)Oficiul comunica fara întârziere solicitantului unei marci comunitare raportul de cercetare comunitara si rapoartele nationale de cercetare care i-au fost comunicate în termenul prevazut la alineatul (3).

(6)La publicarea cererii de înregistrare a marcii comunitare, care nu poate sa aiba loc înainte de expirarea unei perioade de o luna de la data la care Oficiul comunica solicitantului rapoartele de cercetare, Oficiul îi informeaza asupra publicarii cererii de înregistrare a marcii comunitare pe titularii marcilor comunitare sau ai cererilor de înregistrare a marcii comunitare anterioare mentionate în raportul de cercetare comunitara.

(7)La sfârsitul unei perioade de cinci ani de la data la care Oficiul a început sa accepte depunerea de cereri, Comisia prezinta Consiliului un raport asupra functionarii sistemului de cercetare stabilit în prezentul articol, inclusiv platile varsate statelor membre în temeiul alineatului (4) si, daca este cazul, propuneri de modificari corespunzatoare prezentului regulament pentru adaptarea sistemului de cercetare tinând seama de experienta dobândita si de evolutia tehnicilor de cercetare.

SECTIUNEA 3: PUBLICAREA CERERII

Art. 40: Publicarea cererii

(1)În cazul în care conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca cererea de înregistrare a marcii comunitare sunt respectate si în

cazul în care termenul mentionat la articolul 39 alineatul (6) a expirat, cererea se publica, în masura în care aceasta nu este respinsa conform articolelor 37 si 38.

(2)În cazul în care, dupa publicare, cererea este respinsa în conformitate cu articolele 37 si 38, se publica decizia de respingere atunci când este definitiva.

SECTIUNEA 4: OBSERVATIILE TERTILOR SI OPOZITIA

Art. 41: Observatii ale tertilor

(1)Orice persoana fizica sau juridica, precum si orice grup sau organism care reprezinta fabricanti, producatori, prestatori de servicii, comercianti sau consumatori pot depune, dupa publicarea cererii de înregistrare a marcii comunitare, observatii scrise la Oficiu, precizând motivele conform carora ar trebui respinsa înregistrarea marcii la Oficiu, în special în temeiul articolului 7. Acestia nu dobândesc calitatea de parti în cadrul procedurii în fata Oficiului.

(2)Observatiile mentionate la alineatul (1) sunt notificate solicitantului, care poate formula comentarii la acestea.

Art. 42: Opozitie

(1)Se poate formula o opozitie la înregistrarea marcii în termen de trei luni de la publicarea cererii de înregistrare a marcii comunitare, pe motiv ca marca ar trebui sa fie respinsa la înregistrare în temeiul articolului 8:

a)în cazurile prevazute la articolul 8 alineatele (1) si (5), de catre titularii marcilor anterioare mentionati la articolul 8 alineatul (2), precum si de catre licentiatii împuterniciti de catre titularii acestor marci;

b)în cazurile prevazute la articolul 8 alineatul (3), de catre titularii marcilor mentionati de prezenta dispozitie;

c)în cazurile prevazute la articolul 8 alineatul (4), de catre titularii marcilor sau semnelor anterioare mentionati de aceasta dispozitie, precum si de persoanele autorizate, în temeiul dreptului intern aplicabil, sa exercite aceste drepturi.

(2)O opozitie la înregistrarea marcii se poate, de asemenea, formula în conditiile stabilite la alineatul (1), în cazul publicarii unei cereri modificate conform articolului 44 alineatul (2) a doua teza.

(3)Opozitia trebuie formulata în scris si motivata. Aceasta nu se considera ca formulata decât dupa achitarea taxei pentru opozitie. Într-un termen acordat de Oficiu, persoana care a formulat opozitia poate prezenta în sustinerea acesteia fapte, dovezi si observatii.

Art. 43: Examinarea opozitiei

(1)În cursul examinarii opozitiei, Oficiul invita partile, ori de câte ori este necesar, sa prezinte, într-un termen pe care acesta îl acorda, observatiile asupra comunicarilor celorlalte parti sau ale Oficiului.

(2)La cererea solicitantului, titularul unei marci comunitare anterioare care a formulat opozitia aduce dovada ca, în decursul a cinci ani ce preced publicarea cererii de înregistrare a marcii comunitare, marca comunitara anterioara a facut obiectul unei utilizari cu buna-credinta în cadrul Comunitatii pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrata si pe care se întemeiaza opozitia, sau ca exista motive întemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectiva marca anterioara fusese înregistrata cu cel putin cinci ani în urma. În absenta unei astfel de dovezi, opozitia se respinge. În cazul în care marca comunitara anterioara nu a fost utilizata decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrata, aceasta nu se considera înregistrata, în sensul examinarii opozitiei, decât pentru acea parte de produse sau servicii.

(3)Alineatul (2) se aplica marcilor nationale anterioare mentionate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), întelegându-se ca utilizarea lor în cadrul Comunitatii se înlocuieste cu utilizarea lor în statul membru în care marca nationala anterioara este protejata.

(4)În cazul în care considera necesar, Oficiul invita partile sa ajunga la o întelegere.

(5)În cazul în care din examinarea opozitiei reiese ca marca este exclusa de la înregistrare pentru toate sau doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este solicitata înregistrarea marcii comunitare, cererea se respinge pentru produsele sau serviciile respective. În caz contrar, se respinge opozitia.

(6)Decizia de respingere a cererii se publica atunci când este definitiva.

SECTIUNEA 5: RETRAGEREA, RESTRÂNGEREA SI MODIFICAREA CERERII

Art. 44: Retragerea, restrângerea si modificarea cererii

(1)Solicitantul poate sa-si retraga oricând cererea de înregistrare a marcii comunitare sau sa restrânga lista produselor sau serviciilor pe care aceasta le contine. Atunci când cererea a fost deja publicata, retragerea sau restrângerea sunt de asemenea publicate.

(2)Pe de alta parte, cererea de înregistrare a marcii comunitare nu poate fi modificata, la cererea solicitantului, decât pentru a corecta numele si adresa solicitantului, greselile de exprimare sau de transcriere sau erorile evidente, astfel încât o asemenea rectificare sa nu modifice în mod substantial marca sau sa extinda lista de produse sau servicii. În cazul în care modificarile privesc reprezentarea marcii sau lista de produse sau servicii si în cazul în care aceste modificari sunt aduse dupa publicarea cererii, aceasta se publica astfel cum a fost modificata.

SECTIUNEA 6: ÎNREGISTRAREA

Art. 45: Înregistrare

Atunci când cererea respecta dispozitiile prezentului regulament si când nici o opozitie nu a fost formulata în termenul mentionat la articolul 42 alineatul (1) sau când o opozitie a fost respinsa printr-o decizie definitiva, marca se înregistreaza ca marca comunitara, cu conditia ca taxa de înregistrare sa fi fost achitata în termenul stabilit. Daca nu s-a achitat taxa de înregistrare în termen, cererea se considera retrasa.

TITLUL V: DURATA, REÎNNOIREA SI MODIFICAREA MARCII COMUNITARE

Art. 46: Durata înregistrarii

Durata înregistrarii marcii comunitare este de zece ani cu începere de la data depunerii cererii. Înregistrarea poate fi reînnoita, conform articolului 47, pentru perioade de zece ani.

Art. 47: Reînnoire

(1)Înregistrarea marcii comunitare se reînnoieste la cererea titularului marcii sau a oricarei alte persoane autorizate în mod expres de acesta, cu conditia ca taxele sa fi fost achitate.

(2)Oficiul îl informeaza în timp util pe titularul marcii comunitare, precum si pe orice titular al unui drept înregistrat privind o marca comunitara în ceea ce priveste expirarea înregistrarii, înaintea respectivei expirari. Absenta acestei informari nu atrage raspunderea Oficiului.

(3)Cererea de reînnoire trebuie prezentata în termen de sase luni, termen care expira în ultima zi a lunii în cursul careia înceteaza perioada de protectie. Taxele trebuie, de asemenea, achitate în acest termen. În caz contrar, cererea mai poate fi depusa, iar taxele achitate, într-un termen suplimentar de sase luni care începe sa curga a doua zi dupa termenul stabilit în prima etapa, sub rezerva achitarii unei suprataxe în cursul termenului suplimentar respectiv.

(4)În cazul în care cererea nu este prezentata, iar taxele nu sunt achitate decât pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care este înregistrata marca comunitara, înregistrarea nu se reînnoieste decât pentru acele produse sau servicii.

(5)Reînnoirea produce efecte în ziua urmatoare datei de expirare a înregistrarii. Reînnoirea se înregistreaza.

Art. 48: Modificarea

(1)Marca comunitara nu se modifica în registru în perioada înregistrarii, nici în cazul reînnoirii acesteia.

(2)Cu toate acestea, daca marca comunitara contine numele si adresa titularului, orice modificare a acestora, care nu aduce atingere în mod substantial identitatii marcii asa cum a fost înregistrata la origine, poate fi înregistrata la cererea titularului.

(3)Publicarea înregistrarii modificarii contine o reproducere a marcii comunitare modificate. Tertii ale caror drepturi pot fi afectate de modificare pot contesta înregistrarea ei în termen de trei luni de la publicare.

TITLUL VI: RENUNTAREA, DECADEREA SI NULITATEA

SECTIUNEA 1: RENUNTAREA

Art. 49: Renuntare

(1)Marca comunitara poate face obiectul unei renuntari pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrata.

(2)Renuntarea se declara în scris la Oficiu de catre titularul marcii. Aceasta nu are efect decât dupa înregistrare.

(3)Renuntarea se înregistreaza numai cu acordul titularului unui drept înscris în registru. În cazul în care a fost înregistrata o licenta, renuntarea se înscrie în registru numai daca titularul marcii dovedeste ca l-a informat pe licentiat cu privire la intentia sa de renuntare; înscrierea se face la expirarea termenului prevazut de regulamentul de punere în aplicare.

SECTIUNEA 2: CAUZELE DE DECADERE

Art. 50: Cauze de decadere

(1)Titularul marcii comunitare este declarat decazut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la Oficiu sau a unei cereri reconventionale în cadrul unei actiuni în contrafacere:

a)în cazul în care, pe o perioada neîntrerupta de cinci ani, marca nu a facut obiectul unei utilizari cu buna-credinta în cadrul Comunitatii pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrata si în cazul în care nu exista motive întemeiate pentru neutilizare; totusi, nimeni nu poate pretinde ca titularul sa fie decazut din drepturi în cazul în care, între expirarea acestei perioade si depunerea cererii sau a cererii reconventionale, marca a facut obiectul unei începeri sau unei reluari a utilizarii cu buna-credinta; cu toate acestea, începerea sau reluarea utilizarii facuta în termen de trei luni înainte de depunerea cererii sau a cererii reconventionale, acest termen începând sa curga cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luata în considerare atunci când pregatirile pentru începerea sau reluarea utilizarii intervin numai dupa ce titularul a aflat ca cererea sau cererea reconventionala ar putea fi depusa;

b)în cazul în care marca a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului sau, denumirea comerciala obisnuita a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrata;

c)în cazul în care, în urma utilizarii de catre titularul marcii sau cu consimtamântul acestuia pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrata, marca poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce priveste natura, calitatea sau provenienta geografica a acestor produse sau servicii;

d)în cazul în care titularul marcii nu mai îndeplineste conditiile stabilite la articolul 5.

(2)În cazul în care cauza de decadere nu exista decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca comunitara a fost înregistrata, titularul nu este declarat decazut din drepturi decât pentru produsele sau serviciile respective.

SECTIUNEA 3: CAUZELE DE NULITATE

Art. 51: Cauze de nulitate absoluta

(1)Se declara nulitatea marcii comunitare, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale în cadrul unei actiuni în contrafacere:

a)atunci când marca comunitara a fost înregistrata contrar dispozitiilor articolului 5 sau 7;

b)atunci când solicitantul era de rea-credinta în momentul depunerii cererii de înregistrare a marcii.

(2)Atunci când marca comunitara a fost înregistrata contrar articolului 7 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), aceasta nu poate totusi sa fie declarata nula în cazul în care, prin utilizarea ei, a dobândit un caracter distinctiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrata.

(3)În cazul în care cauza de nulitate nu exista decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca comunitara a fost înregistrata, nulitatea marcii nu poate fi declarata decât pentru produsele sau serviciile respective.

Art. 52: Cauze de nulitate relativa

(1)Marca comunitara este declarata nula, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale în cadrul unei actiuni în contrafacere:

a)atunci când exista o marca anterioara mentionata la articolul 8 alineatul (2) si când se îndeplinesc conditiile prevazute la alineatul (1) sau (5) din prezentul articol;

b)atunci când exista o marca mentionata la articolul 8 alineatul (3) si când se îndeplinesc conditiile mentionate la acest alineat;

c)atunci când exista un drept anterior mentionat la articolul 8 alineatul (4) si când se îndeplinesc conditiile mentionate la acest alineat.

(2)Marca comunitara este, de asemenea, declarata nula ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale în cadrul unei actiuni în contrafacere, în cazul în care utilizarea ei poate fi interzisa în temeiul unui alt drept anterior, în special:

a)a unui drept la nume;

b)a unui drept la imagine;

c)a unui drept de autor;

d)a unui drept de proprietate industriala, conform dreptului intern care îi reglementeaza protectia.

(3)Marca comunitara nu poate fi declarata nula atunci când titularul unui drept mentionat la alineatul (1) sau (2) îsi da în mod expres consimtamântul pentru înregistrarea acestei marci înaintea depunerii cererii de declarare a nulitatii sau a cererii reconventionale.

(4)Titularul unuia dintre drepturile mentionate la alineatul (1) sau (2), care a solicitat în prealabil declararea nulitatii marcii comunitare sau a introdus o cerere reconventionala în cadrul unei actiuni în contrafacere, nu poate sa depuna o noua cerere de declarare a nulitatii sau sa introduca o cerere reconventionala întemeiata pe un drept, altul decât cele pe care ar fi putut sa le invoce în sprijinul primei cereri.

(5)Se aplica articolul 51 alineatul (3).

Art. 53: Limitare a drepturilor ca urmare a tolerantei

(1)Titularul unei marci comunitare care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei marci comunitare ulterioare în cadrul Comunitatii, având cunostinta despre aceasta utilizare, nu mai poate solicita declararea nulitatii si nici sa se opuna utilizarii marcii ulterioare pe baza respectivei marci anterioare pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioara a fost utilizata, cu exceptia cazului în care depunerea marcii comunitare ulterioare a fost efectuata cu rea-credinta.

(2)Titularul unei marci nationale anterioare mentionate la articolul 8 alineatul (2) sau al unui alt semn anterior mentionat la articolul 8 alineatul (4) care a tolerat timp de cinci ani consecutivi utilizarea unei marci comunitare ulterioare în cadrul statului membru în care aceasta marca anterioara sau celalalt semn anterior este protejat, având cunostinta despre aceasta utilizare, nu mai poate solicita declararea nulitatii si nici sa se opuna utilizarii marcii ulterioare pe baza marcii anterioare sau a celuilalt semn anterior pentru produsele sau serviciile pentru care marca ulterioara a fost utilizata, decât daca depunerea marcii comunitare ulterioare nu a fost efectuata cu rea-credinta.

(3)În cazurile mentionate la alineatul (1) sau (2), titularul marcii comunitare ulterioare nu poate sa se opuna utilizarii dreptului anterior, cu toate ca acest drept nu mai poate fi invocat împotriva marcii comunitare ulterioare.

SECTIUNEA 4: EFECTELE DECADERII SI ALE NULITATII

Art. 54: Efecte ale decaderii si ale nulitatii

(1)Se considera ca marca comunitara nu a avut, începând cu data depunerii cererii de decadere sau a cererii reconventionale, efectele prevazute de prezentul regulament, dupa cum titularul este declarat decazut din drepturile sale în totalitate sau doar în parte. La cererea uneia dintre parti, prin hotarâre poate fi stabilita o data anterioara la care a intervenit una dintre cauzele de decadere.

(2)Se considera ca marca comunitara nu a avut, înca de la început, efectele prevazute de prezentul regulament, dupa cum marca a fost declarata nula în totalitate sau partial.

(3)Sub rezerva dispozitiilor interne referitoare fie la actiunea în repararea prejudiciului cauzat din neglijenta sau reaua-credinta a titularului marcii, fie îmbogatirea fara justa cauza, efectul retroactiv al decaderii sau al nulitatii marcii nu aduce atingere:

a)hotarârilor pronuntate în actiunile în contrafacere care au dobândit autoritate de lucru judecat si au fost executate înainte de pronuntarea hotarârii de decadere sau de nulitate;

b)contractelor încheiate anterior pronuntarii hotarârii de decadere sau de nulitate, în masura în care au fost executate înainte de pronuntarea hotarârii în cauza; cu toate acestea, în masura în care circumstantele justifica acest lucru, se poate solicita, din ratiuni de echitate, restituirea sumelor varsate în temeiul contractului.

SECTIUNEA 5: PROCEDURA DE DECADERE SI DE NULITATE ÎN FATA OFICIULUI

Art. 55: Cerere de decadere si de declarare a nulitatii

(1)Poate fi depusa la Oficiu o cerere de revocare sau de declarare a nulitatii marcii comunitare:

a)în cazurile prevazute la articolele 50 si 51, de catre orice persoana fizica sau juridica, precum si de catre orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricantilor, producatorilor, prestatorilor de servicii, comerciantilor sau consumatorilor si care, în termenii legislatiei care îi este aplicabila, are capacitatea de a sta în justitie;

b)în cazurile prevazute la articolul 52 alineatul (1), de catre persoanele mentionate la articolul 42 alineatul (1);

c)în cazurile prevazute la articolul 5 2 alineatul (2), de catre titularii drepturilor anterioare mentionati de aceasta dispozitie sau de catre persoanele abilitate sa exercite drepturile în discutie în temeiul legislatiei statului membru respectiv.

(2)Cererea trebuie prezentata în scris si motivata. Cererea se considera ca fiind introdusa numai dupa achitarea taxei.

(3)Cererea de decadere sau de declarare a nulitatii este inadmisibila în cazul în care o cerere având acelasi obiect si aceeasi cauza a fost solutionata între aceleasi parti de catre o instanta a unui stat membru, iar hotarârea respectiva a dobândit autoritate de lucru judecat.

Art. 56: Examinarea cererii

(1)În cursul examinarii cererii de decadere sau de declarare a nulitatii, Oficiul invita partile, ori de câte ori este necesar, sa-si prezinte, în termenul alocat, observatiile referitoare la notificarile pe care acesta le-a adresat sau la comunicarile prezentate de celelalte parti.

(2)La cererea titularului marcii comunitare, titularul unei marci comunitare anterioare, care este parte în procedura în nulitate, aduce dovada ca, în cursul celor cinci ani care preced data cererii de declarare a nulitatii, marca comunitara anterioara a facut obiectul unei utilizari cu buna-credinta în cadrul Comunitatii pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrata si pe care cererea de declarare a nulitatii se întemeiaza ori ca exista motive întemeiate pentru neutilizare, atât timp cât la acea data marca comunitara anterioara fusese înregistrata cu cel putin cinci ani în urma. În afara de aceasta, în cazul în care marca comunitara anterioara a fost înregistrata cu cel putin cinci ani înaintea publicarii cererii de înregistrare a marcii comunitare, titularul marcii comunitare anterioare aduce, de asemenea, dovada îndeplinirii, pâna la acea data, a conditiilor prevazute la articolul 43 alineatul (2). În cazul neprezentarii acestei dovezi, cererea de declarare a nulitatii se respinge. În cazul în care marca comunitara anterioara nu a fost utilizata decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrata, aceasta nu se considera înregistrata decât pentru acea parte de produse sau servicii, în scopul examinarii cererii de declarare a nulitatii.

(3)Alineatul (2) se aplica marcilor nationale anterioare mentionate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), dat fiind ca utilizarea în cadrul Comunitatii se înlocuieste cu utilizarea în statul membru în care este protejata marca nationala anterioara.

(4)În cazul în care considera necesar, Oficiul poate invita partile sa ajunga la un acord.

(5)În cazul în care din examinarea cererii de decadere sau de declarare a nulitatii reiese ca ar fi trebuit sa se respinga înregistrarea marcii pentru toate sau doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrata, titularul marcii comunitare este declarat decazut din drepturi sau nulitatea marcii este declarata pentru produsele sau serviciile respective. În caz contrar, cererea de decadere sau de declarare a nulitatii se respinge.

(6)Hotarârea prin care se constata decaderea din drepturi a titularului marcii comunitare sau nulitatea acesteia se înscrie în registru, atunci când aceasta este definitiva.

TITLUL VII: CAI DE ATAC

Art. 57: Hotarâri care pot fi supuse unei cai de atac

(1)Deciziile examinatorilor, ale diviziilor de opozitie, ale diviziei administratiei marcilor si aspectelor juridice, precum si cele ale diviziilor de anulare pot fi supuse unei cai de atac. Calea de atac are efect suspensiv.

(2)O hotarâre care nu pune capat unei proceduri în privinta uneia dintre parti nu poate fi supusa unei cai de atac decât dupa hotarârea finala, cu exceptia cazului în care hotarârea respectiva nu prevede o cale de atac independenta.

Art. 58: Persoane îndreptatite sa introduca o cale de atac si sa se constituie parti la procedura

Orice parte la o procedura care a avut drept rezultat o hotarâre poate introduce o cale de atac împotriva respectivei hotarâri, atât timp cât aceasta din urma nu a fost pronuntata în favoarea sa. Celelalte parti la procedura sunt de drept parti la procedura caii de atac.

Art. 59: Termen si forma

Calea de atac trebuie formulata în scris si depusa la Oficiu în termen de doua luni de la data notificarii hotarârii. Calea de atac se considera ca fiind înaintata numai dupa achitarea taxei pentru calea de atac. În termen de patru luni de la data notificarii hotarârii trebuie depus, în scris, un memoriu în care sa se expuna motivele de atac.

Art. 60: Reexaminare preliminara

(1)Daca organul a carui hotarâre este atacata considera calea de atac admisibila si întemeiata, trebuie sa revina asupra hotarârii. Prezenta dispozitie nu se aplica atunci când procedura opune persoana care a introdus calea de atac unei alte parti.

(2)Daca nu se revine asupra hotarârii în termen de o luna de la data primirii memoriului în care sunt expuse motivele, calea de atac trebuie deferita imediat camerei de recurs, fara aviz asupra fondului.

Art. 61: Examinarea caii de atac

(1)În cazul în care calea de atac este admisibila, camera de recurs cerceteaza daca se poate pronunta asupra acesteia.

(2)În cursul examinarii caii de atac, camera de recurs invita partile, ori de câte ori este necesar, sa-si prezinte, în termenul alocat, observatiile referitoare la notificarile pe care aceasta le-a adresat sau la comunicarile prezentate de celelalte parti.

Art. 62: Hotarârea privind calea de atac

(1)În urma examenului de fond asupra caii de atac, camera de recurs se pronunta asupra acesteia. Aceasta poate fie sa exercite competentele organului care a pronuntat hotarârea atacata, fie sa retrimita cauza spre solutionare organului în cauza.

(2)În cazul în care camera de recurs retrimite cauza spre solutionare organului care a pronuntat hotarârea atacata, acest organ este obligat sa tina seama de considerentele si de dispozitivul hotarârii pronuntate de camera de recurs, cu conditia ca împrejurarile cauzei sa fi ramas aceleasi.

(3)Hotarârile camerelor de recurs produc efecte numai de la data expirarii termenului mentionat la articolul 63 alineatul (5) sau, daca în acest termen a fost înaintata o actiune în fata Curtii de Justitie, de la data respingerii caii de atac în cauza.

Art. 63: Actiune în fata Curtii de Justitie

(1)Hotarârile camerelor de recurs prin care se pronunta asupra unei cai de atac pot forma obiectul unei actiuni în fata Curtii de Justitie.

(2)Actiunea se înainteaza pe motive de necompetenta, încalcarea unor norme fundamentale de procedura, nerespectarea tratatului, nerespectarea dispozitiilor prezentului regulament sau a oricarei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere.

(3)Curtea de Justitie are competenta atât de a anula, cât si de a modifica hotarârea atacata.

(4)Calea de atac este deschisa oricarei parti la procedura înaintea camerei de recurs, în masura în care hotarârea nu fost pronuntata în favoarea sa.

(5)Actiunea se introduce în fata Curtii de Justitie în termen de doua luni de la data notificarii hotarârii camerei de recurs.

(6)Oficiul are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru executarea hotarârii Curtii de Justitie.

TITLUL VIII: MARCILE COMUNITARE COLECTIVE

Art. 64: Marci comunitare colective

(1)Pot constitui marci comunitare colective acele marci comunitare astfel desemnate la data depunerii si destinate sa faca distinctie între produsele sau serviciile membrilor asociatiei titular ale acestora de cele ale altor întreprinderi. Pot depune marci comunitare colective asociatiile de fabricanti, producatori, prestatori de servicii sau comercianti care, în termenii legislatiei care li se aplica, au capacitatea, în nume propriu, sa fie titulari de drepturi si obligatii de orice natura, sa atribuie contracte sau sa întocmeasca alte acte juridice si sa stea în justitie, precum si persoanele juridice de drept public.

(2)Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c), pot constitui marci comunitare colective în sensul alineatului (1) semne sau indicatii care pot servi, în comert, la desemnarea provenientei geografice a produselor sau serviciilor. O marca colectiva nu autorizeaza titularul sa interzica unui tert sa utilizeze în comert aceste semne sau indicatii, atât timp cât aceasta utilizare este facuta conform bunelor practici în domeniul industrial sau comercial; în special, o astfel de marca nu poate fi opusa unui tert abilitat sa foloseasca o denumire geografica.

(3)Dispozitiile prezentului regulament se aplica marcilor comunitare colective, cu exceptia cazului în care articolele 65-72 prevad altfel.

Art. 65: Regulament de utilizare a marcii

(1)Solicitantul înregistrarii unei marci comunitare colective trebuie sa prezinte un regulament de utilizare în termenul alocat.

(2)Regulamentul de utilizare indica persoanele autorizate sa utilizeze marca, conditiile de afiliere la asociatie, precum si, în masura în care exista, conditiile de utilizare a marcii, inclusiv sanctiunile. Regulamentul de utilizare a unei marci mentionate la articolul 64 alineatul (2) trebuie sa autorizeze orice persoana ale carei produse sau servicii provin din zona geografica respectiva sa devina membra a asociatiei care este titular al marcii.

Art. 66: Respingerea cererii

(1)Pe lânga motivele de respingere a unei cereri de înregistrare a marcii comunitare prevazute la articolele 36 si 38, cererea de înregistrare a marcii comunitare colective se respinge atunci când nu respecta dispozitiile articolului 64 sau ale articolului 65 sau când regulamentul de utilizare contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

(2)Cererea de înregistrare a marcii comunitare colective se respinge si atunci când publicul risca sa fie indus în eroare în ceea ce priveste caracterul sau semnificatia marcii si, mai ales, atunci când se poate sa fie considerata a fi altceva decât o marca colectiva.

(3)Cererea nu se respinge în cazul în care solicitantul, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, îndeplineste cerintele prevazute la alineatele (1) si (2).

Art. 67: Observatii ale tertilor

Pe lânga cazurile mentionate la articolul 41, orice persoana sau grup mentionat la acest articol poate adresa Oficiului observatii scrise întemeiate pe un anumit motiv pentru care ar trebui respinsa cererea de înregistrare a marcii comunitare colective, în temeiul articolului 66.

Art. 68: Utilizarea marcii

Utilizarea marcii comunitare colective de catre orice persoana abilitata sa utilizeze aceasta marca respecta dispozitiile prezentului regulament, atât timp cât celelalte conditii carora se supune utilizarea marcii comunitare sunt respectate.

Art. 69: Modificarea regulamentului de utilizare a marcii

(1)Titularul marcii comunitare colective trebuie sa transmita Oficiului orice regulament de utilizare modificat.

(2)Modificarea nu se mentioneaza în registru în cazul în care regulamentul de utilizare modificat nu respecta dispozitiile articolului 6 5 sau în cazul în care contine un motiv de respingere mentionat la articolul 66.

(3)Articolul 67 se aplica regulamentului de utilizare modificat.

(4)În sensul punerii în aplicare a prezentului regulament, modificarea regulamentului de utilizare nu produce efecte decât de la data înscrierii în registru a mentiunii de modificare.

Art. 70: Exercitarea actiunii în contrafacere

(1)Dispozitiile articolului 22 alineatele (3) si (4) privind drepturile licentiatilor se aplica oricarei persoane abilitate sa utilizeze o marca comunitara colectiva.

(2)Titularul unei marci comunitare colective poate cere, în numele persoanelor abilitate sa utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acestea în urma utilizarii neautorizate a marcii.

Art. 71: Cauze de decadere

În afara cauzelor de decadere prevazute la articolul 50, titularul marcii comunitare colective este declarat decazut din drepturi ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale în cadrul unei actiuni în contrafacere atunci când:

(a)titularul nu ia masuri corespunzatoare în vederea prevenirii unei utilizari a marcii care nu ar fi compatibila cu conditiile de utilizare prevazute de regulamentul de utilizare, a carui modificare, daca este cazul, a fost mentionata în registru;

(b)modul în care marca a fost utilizata de catre titular a avut drept consecinta posibilitatea ca aceasta sa induca consumatorul în eroare în sensul articolului 66 alineatul (2);

(c)modificarea regulamentului de utilizare a fost mentionata de catre titular în registru, contrar dispozitiilor articolului 6 9 alineatul (2), cu exceptia cazului în care titularul marcii respecta, printr-o noua modificare a regulamentului de utilizare, conditiile stabilite de aceste dispozitii.

Art. 72: Cauze de nulitate

Pe lânga cauzele de nulitate prevazute la articolele 51 si 52, marca comunitara colectiva este declarata nula ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale în cadrul unei actiuni în contrafacere atunci când a fost înregistrata contrar dispozitiilor articolului 66, cu exceptia cazului în care titularul marcii respecta, printr-o modificare a regulamentului de utilizare, cerintele stabilite de aceste dispozitii.

TITLUL IX: DISPOZITII DE PROCEDURA

SECTIUNEA 1: DISPOZITII GENERALE

Art. 73: Motivarea hotarârilor

Hotarârile Oficiului sunt motivate. Acestea nu se pot întemeia decât pe motive sau dovezi asupra carora partile interesate au avut posibilitatea de a formula observatii.

Art. 74: Examinarea din oficiu a faptelor

(1)În cursul procedurii, Oficiul procedeaza la examinarea din oficiu a faptelor; cu toate acestea, în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrarii, examinarea este limitata la motivele invocate si la cererile introduse de parti.

(2)Oficiul poate sa nu ia în considerare faptele pe care partile nu le-au invocat sau dovezile pe care nu le-au furnizat în timp util.

Art. 75: Procedura orala

(1)Oficiul recurge la procedura orala fie din oficiu, fie la cererea uneia dintre partile la procedura, cu conditia ca acest lucru sa fie considerat util.

(2)Procedura orala în fata examinatorilor, divizia de opozitie si divizia administrativa a marcilor si problemelor juridice nu este publica.

(3)Procedura orala, inclusiv pronuntarea hotarârii, este publica în fata diviziei de anulare si a camerelor de recurs, cu exceptia cazului în care exista o hotarâre contrara a instantei sesizate, caz în care publicitatea ar putea prezenta, în special pentru o parte la procedura, inconveniente grave si nejustificate.

Art. 76: Probatiune

(1)În cadrul oricarei proceduri în fata Oficiului, se pot administra în special urmatoarele mijloace de proba:

a)ascultarea partilor;

b)solicitarea de informatii;

c)prezentarea de documente si de mijloace de proba;

d)ascultarea martorilor;

e)expertiza;

f)declaratiile scrise date sub juramânt sau în mod solemn sau cu efect echivalent în conformitate cu legislatia statului în care sunt facute.

(2)Serviciul sesizat poate însarcina pe unul dintre membrii acestuia sa procedeze la administrarea mijloacelor de proba.

(3)În cazul în care Oficiul considera necesar ca o parte, un martor sau un expert sa depuna marturie orala, acesta invita persoana în cauza sa se înfatiseze înaintea sa.

(4)Partile sunt informate în legatura cu ascultarea unui martor sau a unui expert în fata Oficiului. Acestea au dreptul de a fi prezente si de a pune întrebari martorului sau expertului.

Art. 77: Notificare

Oficiul notifica din oficiu toate hotarârile si invitatiile de a se înfatisa înaintea sa, precum si comunicarile care determina curgerea unui termen sau a caror notificare este prevazuta de alte dispozitii ale prezentului regulament sau ale regulamentului de punere în aplicare sau este dispusa de catre presedintele Oficiului.

Art. 78: Restitutio in integrum

(1)Solicitantul înregistrarii sau titularul unei marci comunitare sau orice alta parte la o procedura în fata Oficiului care, desi a dat dovada de întreaga prudenta impusa de circumstante, nu a fost în masura sa respecte un termen prevazut de Oficiu, este repus în drepturi, la cerere, în cazul în care obstructionarea a avut drept consecinta directa, în temeiul dispozitiilor prezentului regulament, pierderea unui drept sau pierderea unei cai de atac.

(2)Cererea trebuie prezentata în scris în termen de doua luni de la încetarea obstructionarii. în acelasi termen trebuie îndeplinit actul nerealizat. Cererea nu este admisibila decât într-un termen de un an de la data expirarii termenului nerespectat. În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrarii sau de neplata a unei taxe de reînnoire, termenul suplimentar de sase luni prevazut la articolul 47 alineatul (3) a treia teza se deduce din perioada de un an.

(3)Cererea trebuie motivata si sa indice faptele si motivele invocate în sprijinul sau. Aceasta nu se considera depusa decât dupa achitarea taxei de restitutio in integrum.

(4)Organul care are competenta de a statua în ceea ce priveste actul neîndeplinit se pronunta asupra cererii.

(5)Dispozitiile prezentului articol nu se aplica termenelor prevazute la alineatul (2), precum si la articolul 29 alineatul (1) sau la articolul 42 alineatul (1).

(6)Atunci când solicitantul înregistrarii sau titularul unei marci comunitare este repus în drepturi, acesta nu-si poate invoca drepturile împotriva unui tert care, de buna-credinta, pe parcursul perioadei cuprinse între pierderea dreptului asupra cererii sau a marcii comunitare si publicarea mentiunii privind repunerea în drepturi, a introdus pe piata produse sau a prestat servicii sub un semn identic sau similar cu marca comunitara.

(7)Tertul care poate sa se prevaleze de dispozitiile alineatului (6) poate formula terta opozitie împotriva hotarârii de repunere în drepturi a solicitantului sau a titularului unei marci comunitare, în termen de doua luni de la data publicarii mentiunii de repunere în drepturi.

(8)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a acorda restitutio in integrum în ceea ce priveste termenele prevazute de prezentul regulament si care trebuie sa fie respectate în fata autoritatilor statului în cauza.

Art. 79: Trimitere la principiile generale

În absenta unei dispozitii de procedura în prezentul regulament, în regulamentul de punere în aplicare, în regulamentul privind taxele sau în regulamentul de procedura al camerelor de recurs, Oficiul ia în considerare principiile general admise în domeniu în statele membre.

Art. 80: Încetarea obligatiilor financiare

(1)Dreptul Oficiului de a solicita achitarea taxelor se prescrie în termen de patru ani de la sfârsitul anului calendaristic în cursul caruia taxa a devenit exigibila.

(2)Drepturile împotriva Oficiului în ceea ce priveste restituirea taxelor sau sumele percepute excedentar de catre acesta cu ocazia achitarii taxelor se prescriu în patru ani de la sfârsitul anului calendaristic în cursul caruia a luat nastere dreptul.

(3)Termenul prevazut la alineatele (1) si (2) se întrerupe, în cazul mentionat la alineatul (1), printr-o invitatie de a achita taxa si, în cazul mentionat la alineatul (2), printr-o solicitare scrisa de a invoca dreptul în cauza. Termenul mentionat reîncepe sa curga de la data întreruperii sale; expira la sfârsitul unei perioade de sase ani calculata începând cu sfârsitul anului calendaristic în cursul caruia a început sa fie calculat initial, cu exceptia cazului în care a fost intentata o actiune în justitie în vederea valorificarii dreptului în cauza; în acest caz, termenul expira cel mai devreme la încheierea unei perioade de un an calculata de la data la care hotarârea a dobândit autoritate de lucru judecat.

SECTIUNEA 2: CHELTUIELI

Art. 81: Repartizarea cheltuielilor

(1)Partea care pierde într-o procedura de opozitie, de decadere, în nulitate sau într-o cale de atac suporta taxele pretinse de cealalta parte, precum si, fara a aduce atingere dispozitiilor articolului 115 alineatul (6), toate cheltuielile pretinse de aceasta indispensabile pentru desfasurarea procedurilor, inclusiv cheltuielile de deplasare, de sedere si remuneratia unui agent, consilier sau avocat, în limita tarifelor stabilite pentru fiecare categorie de cheltuieli, în conditiile prevazute de regulamentul de punere în aplicare.

(2)Cu toate acestea, în masura în care partile cad în pretentii în privinta unuia sau mai multor capete de cerere sau în masura în care echitatea impune acest lucru, divizia de opozitie, divizia de anulare sau camera de recurs decide o repartizare diferita a cheltuielilor.

(3)Partea care pune capat unei proceduri prin retragerea cererii de înregistrare a marcii comunitare, a opozitiei, a cererii de decadere sau a cererii în nulitate ori a caii de atac, prin faptul ca nu-si reînnoieste înregistrarea marcii comunitare sau prin faptul ca renunta la aceasta, suporta taxele, precum si cheltuielile pretinse de cealalta parte în conditiile prevazute la alineatele (1) si (2).

(4)Daca nu se pronunta o hotarâre într-o anumita cauza, divizia de opozitie, divizia de anulare sau camera de recurs are competenta de a decide modul de repartizare a cheltuielilor.

(5)Atunci când partile stabilesc, în fata diviziei de opozitie, a diviziei de anulare sau a camerei de recurs un acord asupra cheltuielilor, diferit de cel ce rezulta din aplicarea alineatelor precedente, instanta respectiva ia act de acest acord.

(6)La cerere, grefa diviziei de opozitie sau a diviziei de anulare ori a camerei de recurs stabileste valoarea cheltuielilor care trebuie rambursate în temeiul alineatelor precedente. Aceasta suma poate, în urma unei cereri prezentate în termenul prevazut, sa fie revizuita printr-o hotarâre a diviziei de opozitie sau a diviziei de anulare sau a camerei de recurs.

Art. 82: Executarea hotarârilor de stabilire a valorii cheltuielilor

(1)Orice hotarâre definitiva a Oficiului care stabileste valoarea cheltuielilor constituie titlu executoriu.

(2)Executarea silita este reglementata de normele de procedura civila aflate în vigoare în statul pe teritoriul caruia aceasta are loc. Hotarârea este investita cu formula executorie, fara sa fie necesar alt control în afara celui de verificare a autenticitatii titlului, de catre autoritatea nationala pe care guvernul fiecaruia dintre statele membre o desemneaza în acest sens si pe care o face cunoscuta Oficiului si Curtii de Justitie.

(3)Dupa îndeplinirea acestor formalitati la cererea partii interesate, aceasta poate continua executarea silita prin sesizarea directa a organismului competent, în conformitate cu legislatia interna.

(4)Executarea silita nu poate fi suspendata decât în temeiul unei hotarâri a Curtii de Justitie. Cu toate acestea, controlul regularitatii masurilor de executare este de competenta instantelor statului membru în cauza.

SECTIUNEA 3: INFORMAREA PUBLICULUI SI A AUTORITATILOR STATELOR MEMBRE

Art. 83: Registrul marcilor comunitare

Oficiul tine un registru, denumit Registrul marcilor comunitare, în care apar mentiunile a caror înregistrare sau înscriere este prevazuta de prezentul regulament sau de regulamentul de punere în aplicare. Registrul este deschis consultarii publice.

Art. 84: Consultare publica

(1)Dosarele referitoare la cererile de înregistrare a marcilor comunitare care nu au fost înca publicate nu pot fi deschise spre consultare publica decât cu acordul solicitantului.

(2)Orice persoana care dovedeste ca solicitantul înregistrarii unei marci comunitare a afirmat ca dupa înregistrarea marcii se va prevala de aceasta împotriva sa poate consulta dosarul înainte de publicarea cererii si fara acordul solicitantului.

(3)Dupa publicarea cererii de înregistrare a marcii comunitare, dosarele acestei cereri si ale marcii pe care a solicitat-o pot, la cerere, sa fie deschise consultarii publice.

(4)Cu toate acestea, atunci când dosarele sunt deschise consultarii publice în conformitate cu alineatul (2) sau (3), anumite elemente din dosar pot fi excluse în conformitate cu dispozitiile regulamentului de punere în aplicare.

Art. 85: Publicatii periodice

Oficiul publica periodic:

(a)un Buletin al Marcilor Comunitare care contine mentiunile în registrul marcilor comunitare, precum si toate celelalte mentiuni a caror publicare este prevazuta de prezentul regulament sau de regulamentul de punere în aplicare;

(b)un Jurnal Oficial care contine comunicarile si informatiile de ordin general ale presedintelui Oficiului, precum si orice alte informatii privind prezentul regulament si aplicarea sa.

Art. 86: Cooperare administrativa

Cu exceptia unor dispozitii contrare ale prezentului regulament sau prevazute de legislatiile interne, Oficiul si instantele sau alte autoritati competente ale statelor membre îsi ofera asistenta reciproca, la cerere, comunicându-si informatii si dosare. Atunci când Oficiul comunica dosarele instantelor, ministerelor publice sau serviciilor centrale din domeniul proprietatii industriale, comunicarea în cauza nu se supune restrictiilor prevazute la articolul 84.

Art. 87: Schimb de publicatii

(1)Oficiul si serviciile centrale din domeniul proprietatii industriale ale statelor membre îsi expediaza, la cerere, pentru propriul uz si gratuit, unul sau mai multe exemplare din publicatiile proprii respective.

(2)Oficiul poate încheia acorduri privind schimbul sau expedierea publicatiilor.

SECŢIUNEA 4: REPREZENTAREA

Art. 88: Principii generale referitoare la reprezentare

(1)Sub rezerva dispozitiilor alineatului (2), nimeni nu este obligat sa fie reprezentat în fata Oficiului.

(2)Fara a aduce atingere dispozitiilor alineatului (3) a doua teza, persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul, nici unitatea industriala sau comerciala efectiva si functionala în cadrul Comunitatii trebuie sa fie reprezentate în fata Oficiului, în conformitate cu articolul 89 alineatul (1), în orice procedura instituita de prezentul regulament, cu exceptia depunerii unei cereri de înregistrare a marcii comunitare; regulamentul de punere în aplicare poate prevedea si alte exceptii.

(3)Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul sau o unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala în cadrul Comunitatii pot actiona, în fata Oficiului, prin mijlocirea unui angajat care trebuie sa depuna la Oficiu o procura semnata care trebuie anexata la dosar si ale carei modalitati sunt prevazute de regulamentul de punere în aplicare. Angajatul unei persoane juridice mentionate de prezentul alineat poate actiona, de asemenea, în numele altor persoane juridice legate din punct de vedere economic de respectiva persoana, chiar daca aceste persoane juridice nu au nici domiciliul, nici sediul, nici vreo unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala în cadrul Comunitatii.

Art. 89: Reprezentare profesionala

(1)Reprezentarea persoanelor fizice sau juridice în fata Oficiului poate fi realizata numai:

a)de catre orice avocat care are dreptul sa profeseze pe teritoriul unuia dintre statele membre si care are domiciliul profesional în cadrul Comunitatii, în masura în care poate actiona în statul respectiv în calitate de mandatar în domeniul marcilor sau

b)de catre mandatarii autorizati, înscrisi pe o lista tinuta în acest scop de catre Oficiu.

Reprezentantii în fata Oficiului prezinta acestuia o procura semnata care trebuie anexata la dosar si ale carei modalitati sunt prevazute de regulamentul de punere în aplicare.

(2)Pe lista mandatarilor autorizati poate fi înscrisa orice persoana fizica care:

a)are cetatenia unuia dintre statele membre;

b)are domiciliul profesional sau locul de munca în cadrul Comunitatii;

c)este împuternicita sa reprezinte, în domeniul marcilor, persoane fizice sau juridice în fata serviciului central din domeniul proprietatii industriale al unui stat membru pe teritoriul caruia are domiciliul profesional sau locul de munca. Atunci când, în acel stat, împuternicirea nu este conditionata de detinerea unei calificari profesionale speciale, persoanele care solicita sa fie înscrise pe lista Oficiului care actioneaza în domeniul marcilor în fata serviciului central din domeniul proprietatii industriale din statul respectiv trebuie sa fi activat în mod curent timp de cel putin cinci ani. Cu toate acestea, sunt exceptate de la prezenta conditie de exercitare a profesiei persoanele a caror calificare profesionala poate garanta, în domeniul marcilor, reprezentarea unor persoane fizice sau juridice în fata serviciului central din domeniul proprietatii industriale al unuia din statele membre, este recunoscuta oficial în conformitate cu reglementarile stabilite de acest stat.

(3)Înscrierea se face în urma unei cereri însotite de o atestare din partea serviciului central din domeniul proprietatii industriale al statului membru respectiv, cu mentiunea ca au fost îndeplinite conditiile prevazute la alineatul (2).

(4)Presedintele Oficiului poate acorda o derogare:

a)de la cerinta prevazuta la alineatul (2) litera (c) a doua teza, atunci când solicitantul face dovada ca a dobândit calificarea necesara într-un alt mod;

b)de la cerinta prevazuta la alineatul (2) litera (a), în anumite circumstante speciale.

(5)Regulamentul de punere în aplicare defineste conditiile în care o persoana poate fi radiata de pe lista mandatarilor autorizati.

TITLUL X: COMPETENTA SI PROCEDURA ÎN CEEA CE PRIVESTE ACTIUNILE ÎN JUSTITIE ÎN DOMENIUL MARCILOR COMUNITARE

SECTIUNEA 1: APLICAREA CONVENTIEI DE EXECUTARE

Art. 90: Aplicarea conventiei de executare

(1)Daca prezentul regulament nu prevede altfel, dispozitiile Conventiei privind competenta judiciara si executarea hotarârilor în materie civila si comerciala, semnata la Bruxelles la 27 septembrie 1968, astfel cum a fost modificata prin conventiile privind aderarea la aceasta conventie a statelor aderente la Comunitatea Europeana, ansamblul acestei conventii si al conventiilor de aderare fiind denumit „conventia de executare”, se aplica procedurilor privind marcile comunitare si cererile de înregistrare a marcii comunitare, precum si procedurilor privind actiunile simultane sau succesive intentate pe baza marcilor comunitare si a marcilor nationale.

(2)În ceea ce priveste procedurile ce rezulta în urma actiunilor si cererilor prevazute la articolul 92:

a)articolul 2, articolul 4, articolul 5 alineatele (1), (3), (4) si (5) si articolul 24 din conventia de executare nu se aplica;

b)articolele 17 si 18 din conventia respectiva se aplica în limitele prevazute la articolul 93 alineatul (4) din prezentul regulament;

c)dispozitiile titlului II din prezenta conventie care se aplica persoanelor cu domiciliul într-un stat membru se aplica de asemenea persoanelor care nu au domiciliul într-un stat membru, dar care au o unitate în acel stat.

SECTIUNEA 2: LITIGII PRIVIND CONTRAFACEREA SI VALIDITATEA MARCILOR COMUNITARE

Art. 91: Instante competente în domeniul marcilor comunitare

(1)Statele membre desemneaza pe teritoriul lor un numar cât mai limitat posibil de instante nationale de primul si al doilea grad de jurisdictie, denumite în continuare „instante competente în domeniul marcilor comunitare”, care au sarcina de a îndeplini functiile atribuite de prezentul regulament.

(2)Fiecare stat membru comunica Comisiei, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, o lista a instantelor competente în domeniul marcilor comunitare, continând o mentiune privind denumirea si competenta teritoriala a acestora.

(3)Statul membru în cauza comunica imediat Comisiei orice schimbare survenita dupa comunicarea listei mentionate la alineatul (2) si referitoare la numarul, denumirea sau competenta teritoriala a instantelor în cauza.

(4)Comisia notifica statelor membre informatiile prevazute la alineatele (2) si (3) si publicate în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

(5)Atât timp cât un stat membru nu a procedat la comunicarea prevazuta la alineatul (2), orice procedura care rezulta dintr-o actiune sau cerere mentionata la articolul 92 si în privinta careia instantele statului respectiv au competenta de a aplica dispozitiile articolului 9 3, este prezentata în fata instantei acelui stat care ar avea competenta teritoriala si de atribuire în cazul în care ar fi vorba de o procedura referitoare la o marca nationala înregistrata în statul respectiv.

Art. 92: Competenta în domeniul contrafacerii si validitatii

Instantele competente în domeniul marcilor comunitare au competenta exclusiva:

(a)în materia actiunilor în contrafacere si – în cazul în care dreptul intern o permite – în materia actiunilor privind posibila contrafacere a unei marci comunitare;

(b)în materia actiunilor în constatarea inexistentei unei contrafaceri, daca sunt prevazute de dreptul intern;

(c)în materia actiunilor intentate ca urmare a faptelor mentionate la articolul 9 alineatul (3) a doua teza;

(d)în materia cererilor reconventionale de decadere sau în nulitatea marcii comunitare mentionate la articolul 96.

Art. 93: Competenta internationala

(1)Sub rezerva dispozitiilor prezentului regulament, precum si a dispozitiilor conventiei de executare aplicabile în temeiul articolului 90, procedurile care rezulta din actiunile si cererile prevazute la articolul 9 2 sunt aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are domiciliul pârâtul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într-unul dintre statele membre, în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are o unitate.

(2)În cazul în care pârâtul nu are nici domiciliul, nici unitatea pe teritoriul unui stat membru, aceste proceduri sunt aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are domiciliul reclamantul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într-unul dintre statele membre, în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are o unitate.

(3)În cazul în care nici reclamantul, nici pârâtul nu au un astfel de domiciliu sau o astfel de unitate, procedurile în cauza sunt aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia se afla sediul Oficiului.

(4)Fara a aduce atingere dispozitiilor alineatelor (1), (2) si (3):

a)se aplica articolul 17 din conventia de executare, în cazul în care partile convin ca este de competenta unei alte instante competente în domeniul marcilor comunitare;

b)se aplica articolul 18 din aceasta conventie, în cazul în care pârâtul compare în fata unei alte instante competente în domeniul marcilor comunitare.

(5)Procedurile care rezulta din actiunile si cererile mentionate la articolul 9 2, cu exceptia actiunilor în constatarea inexistentei unei contrafaceri a unei marci comunitare, pot, de asemenea, sa fie aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia a fost savârsita fapta de contrafacere sau a fost semnalat pericolul de contrafacere sau pe teritoriul caruia s-a savârsit o fapta mentionata la articolul 9 alineatul (3) a doua teza.

Art. 94: Întinderea competentei

(1)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a carei competenta se întemeiaza pe articolul 93 alineatele (1)-(4) are competenta de a hotarî asupra:

– faptelor de contrafacere comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul oricarui stat membru;

– faptelor mentionate la articolul 9 alineatul (3) a doua teza, comise pe teritoriul oricarui stat membru.

(2)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a carei competenta se întemeiaza pe articolul 93 alineatul (5) are competenta de a hotarî numai în privinta faptelor comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care este situata aceasta instanta.

Art. 95: Prezumtia de validitate – Aparare pe fond

(1)Instantele competente în domeniul marcilor comunitare considera marca comunitara valabila, în afara de cazul în care pârâtul îi contesta validitatea printr-o cerere reconventionala de decadere sau în nulitate.

(2)Validitatea unei marci comunitare nu poate fi contestata printr-o actiune în constatarea inexistentei unei contrafaceri.

(3)În actiunile mentionate la articolul 92 literele (a) si (c), exceptia de decadere sau de nulitate a marcii comunitare, prezentata pe o alta cale decât cererea reconventionala, este admisibila în masura în care pârâtul pune în evidenta ca titularul marcii comunitare ar putea fi decazut din drepturi pentru utilizare insuficienta sau ca marca ar putea fi declarata nula pentru motivul existentei unui drept anterior al pârâtului.

Art. 96: Cerere reconventionala

(1)Cererea reconventionala de decadere sau în nulitate nu se poate întemeia decât pe motivele de decadere sau de nulitate prevazute de prezentul regulament.

(2)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare respinge o cerere reconventionala de decadere sau în nulitate, în cazul în care o hotarâre a Oficiului între aceleasi parti cu privire la o cerere având acelasi obiect si aceeasi cauza a devenit deja definitiva.

(3)În cazul în care cererea reconventionala este introdusa într-un litigiu în care titularul marcii nu este înca parte, acesta este informat si poate sa intervina în litigiu conform conditiilor prevazute de dreptul intern.

(4)Instanta competenta în domeniul marcilor comunitare în fata careia a fost introdusa o cerere reconventionala de decadere sau în nulitatea marcii comunitare comunica Oficiului data la care a fost introdusa aceasta cerere reconventionala. Oficiul înscrie acest fapt în registrul marcilor comunitare.

(5)Se aplica dispozitiile articolului 56 alineatele (3), (4), (5) si (6).

(6)Atunci când o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a pronuntat o hotarâre, învestita cu autoritate de lucru judecat cu privire la o cerere reconventionala de decadere sau în nulitatea unei marci comunitare, se transmite Oficiului o copie a hotarârii. Orice parte poate cere informatii cu privire la aceasta transmitere. Oficiul înscrie în registrul marcilor comunitare mentiunea hotarârii în conditiile prevazute de regulamentul de punere în aplicare.

(7)Instanta competenta în domeniul marcilor comunitare, sesizata printr-o cerere reconventionala de decadere sau în nulitate, poate sa amâne pronuntarea hotarârii asupra cererii titularului marcii comunitare si dupa ascultarea celorlalte parti si invitarea pârâtului pentru a prezenta Oficiului o cerere de decadere sau în nulitate într-un termen acordat. în cazul în care cererea respectiva nu este prezentata în acest termen, procedura îsi urmeaza cursul; cererea reconventionala este considerata retrasa. Se aplica articolul 100 alineatul (3).

Art. 97: Legislatie aplicabila

(1)Instantele competente în domeniul marcilor comunitare aplica dispozitiile prezentului regulament.

(2)Pentru toate aspectele care nu intra în domeniul de aplicare al prezentului regulament, instanta competenta în domeniul marcilor comunitare aplica dreptul sau intern, inclusiv dreptul sau international privat.

(3)Cu exceptia cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, instanta competenta în domeniul marcilor comunitare aplica normele de procedura aplicabile aceluiasi tip de actiuni privind o marca nationala în statul membru pe teritoriul caruia este situata instanta respectiva.

Art. 98: Sanctiuni

(1)Atunci când o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare constata ca pârâtul a contrafacut sau exista riscul sa contrafaca o marca comunitara, aceasta dispune, cu exceptia cazului în care exista motive temeinice care o determina sa nu actioneze astfel, printr-o ordonanta prin care i se interzice pârâtului sa-si continue actele de contrafacere sau actele care prezinta riscul de contrafacere. De asemenea, în conformitate cu legislatia interna, ia masurile necesare pentru a garanta respectarea acestei interdictii.

(2)Pe de alta parte, instanta competenta în domeniul marcilor comunitare aplica legislatia statului membru, inclusiv dreptul international privat, în care au fost comise actele de contrafacere sau actele care prezinta riscul de contrafacere.

Art. 99: Masuri provizorii si conservatorii

(1)Pot fi solicitate autoritatilor judiciare, inclusiv instantelor competente în domeniul marcilor comunitare, ale statului respectiv, chiar daca, în temeiul prezentului regulament, o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a unui alt stat membru are competenta pentru a cunoaste fondul, masurile provizorii si conservatorii prevazute de legislatia unui stat membru în ceea ce priveste o marca nationala, în cazul unei marci comunitare sau al unei cereri de înregistrare a unei marci comunitare.

(2)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a carei competenta se întemeiaza pe dispozitiile articolului 93 alineatul (1), (2), (3) sau (4) are competenta sa dispuna masuri provizorii si conservatorii care, sub rezerva oricarei proceduri impuse în scopul recunoasterii si executarii conform titlului III din conventia de executare, se aplica pe teritoriul oricarui stat membru. Aceasta competenta este exclusiva.

Art. 100: Norme speciale în materie de conexitate

(1)Cu exceptia cazului în care exista motive întemeiate pentru a continua procedura, o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare sesizata printr-o actiune mentionata la articolul 92, cu exceptia unei actiuni în constatarea inexistentei contrafacerii, suspenda pronuntarea din proprie initiativa dupa audierea partilor sau la cererea uneia dintre parti si dupa audierea celorlalte parti, atunci când validitatea marcii comunitare este deja contestata printr-o cerere reconventionala în fata unei alte instante competente în domeniul marcilor comunitare sau atunci când s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau în nulitate.

(2)Cu exceptia cazului în care nu exista motive speciale de a continua procedura, Oficiul sesizat printr-o cerere de revocare sau în nulitate suspenda pronuntarea din proprie initiativa, dupa audierea partilor sau la cererea uneia dintre parti si dupa audierea celorlalte parti, atunci când validitatea marcii este contestata printr-o cerere reconventionala în fata unei instante competente în domeniul marcilor comunitare. Cu toate acestea, daca una dintre partile la procedura în fata instantei competente în domeniul marcilor comunitare solicita acest lucru, instanta poate, dupa audierea celorlalte parti la aceasta procedura, sa suspende procedura. În acest caz, Oficiul continua procedura pendinte în fata sa.

(3)Instanta competenta în domeniul marcilor comunitare care suspenda pronuntarea poate sa dispuna masuri provizorii si conservatorii pe durata suspendarii.

Art. 101: Competenta instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare – Recurs în anulare

(1)Hotarârile instantelor de prim grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare, pronuntate în procedurile care rezulta din actiunile si din cererile mentionate la articolul 92, pot fi atacate cu recurs în fata instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare.

(2)Conditiile în care se poate intenta un recurs în fata unei instante de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare sunt stabilite de legislatia interna a statului membru pe teritoriul caruia este situata instanta respectiva.

(3)Hotarârilor instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare li se aplica dispozitiile interne privind recursul în anulare.

SECTIUNEA 3: ALTE LITIGII PRIVIND MARCILE COMUNITARE

Art. 102: Dispozitii suplimentare privind competenta instantelor nationale, altele decât cele competente în domeniul marcilor comunitare

(1)În statul membru ale carui instante sunt competente în conformitate cu articolul 90 alineatul (1), alte actiuni decât cele mentionate la articolul 92 sunt aduse în fata instantelor care ar avea competenta teritoriala si de atribuire, în cazul în care ar fi vorba despre actiuni privind marcile nationale înregistrate în statul respectiv.

(2)Atunci când, în temeiul articolului 90 alineatul (1) si al alineatului (1) din prezentul articol, nici o instanta nu este competenta pentru a cunoaste o actiune privind o marca comunitara, alta decât cele mentionate la articolul 92, aceasta actiune poate fi adusa în fata instantelor statului membru în care îsi are sediul Oficiul.

Art. 103: Obligatia instantei nationale

Instanta nationala sesizata printr-o actiune privind o marca comunitara, alta decât cele mentionate la articolul 92, trebuie sa considere marca respectiva valida.

SECTIUNEA 4: DISPOZITII TRANZITORII

Art. 104: Dispozitii tranzitorii privind aplicarea conventiei de executare

Dispozitiile conventiei de executare, aplicabile în temeiul articolelor precedente, nu produc efecte în cazul unui stat membru decât în contextul conventiei care se afla în vigoare în ceea ce priveste acest stat la un moment dat.

TITLUL XI: EFECTE ASUPRA LEGISLATIEI STATELOR MEMBRE

SECTIUNEA 1: ACTIUNI CIVILE INTENTATE PE BAZA MAI MULTOR MARCI

Art. 105

Actiuni civile simultane si succesive intentate pe baza marcilor comunitare si a marcilor nationale

(1)Atunci când sunt formulate actiuni în contrafacere pentru aceleasi fapte, între aceleasi parti în fata instantelor unor state membre diferite sesizate una pe baza unei marci comunitare si cealalta pe baza unei marci nationale:

a)instanta sesizata a doua trebuie, din oficiu, sa se desesizeze în favoarea instantei celei dintâi sesizate atunci când marcile în cauza sunt identice si valabile pentru produse sau servicii identice. Instanta care ar trebui sa se desesizeze poate suspenda pronuntarea în cazul în care se contesta competenta celeilalte instante;

b)instanta sesizata a doua poate suspenda pronuntarea atunci când marcile în cauza sunt identice si valabile pentru produse sau servicii similare, precum si atunci când marcile în cauza sunt similare si valabile pentru produse sau servicii identice sau similare.

(2)Instanta sesizata printr-o actiune în contrafacere pe baza unei marci comunitare respinge actiunea în cazul în care, asupra acelorasi fapte, a fost pronuntata o hotarâre definitiva asupra fondului, între aceleasi parti, pe baza unei marci nationale identice, valabile pentru produse sau servicii identice.

(3)Instanta sesizata printr-o actiune în contrafacere pe baza unei marci nationale respinge actiunea în cazul în care, asupra acelorasi fapte, a fost pronuntata o hotarâre definitiva asupra fondului între aceleasi parti, pe baza unei marci comunitare identice, valabile pentru produse sau servicii identice.

(4)Alineatele (1), (2) si (3) nu se aplica masurilor provizorii si conservatorii.

SECTIUNEA 2: APLICAREA DREPTULUI INTERN ÎN SCOPUL INTERZICERII UTILIZARII MARCILOR COMUNITARE

Art. 106: Interdictia utilizarii marcilor comunitare

(1)Cu exceptia cazului în care exista o dispozitie contrara, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului, existent în temeiul legislatiei statelor membre, de a intenta actiuni în încalcarea drepturilor anterioare, în sensul articolului 8 sau al articolului 52 alineatul (2), împotriva utilizarii unei marci comunitare ulterioare. Actiuni în încalcarea drepturilor anterioare, în sensul articolului 8 alineatele (2) si (4), nu mai pot fi, cu toate acestea, intentate atunci când titularul dreptului anterior nu mai poate, în temeiul articolului 53 alineatul (2), sa solicite nulitatea marcii comunitare.

(2)Cu exceptia cazului în care exista o dispozitie contrara, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de a intenta, pe baza dreptului civil, administrativ sau penal al unui stat membru sau pe baza dispozitiilor de drept comunitar, actiuni având ca obiect interzicerea utilizarii unei marci comunitare, în masura în care dreptul acestui stat membru sau dreptul comunitar poate fi invocat pentru a interzice utilizarea unei marci nationale.

Art. 107: Drepturi anterioare cu sfera de aplicare locala

(1)Titularul unui drept anterior cu sfera de aplicare locala poate sa se opuna utilizarii marcii comunitare pe teritoriul pe care acest drept este protejat în masura în care dreptul statului membru respectiv permite acest lucru.

(2)Alineatul (1) înceteaza sa se mai aplice în cazul în care titularul dreptului anterior a tolerat utilizarea marcii comunitare pe teritoriul pe care acest drept este protejat, pe o perioada de cinci ani consecutivi având cunostinta de aceasta utilizare, în afara de cazul în care depunerea cererii de înregistrare a marcii comunitare nu a fost efectuata cu rea-credinta.

(3)Titularul marcii comunitare nu poate sa se opuna utilizarii dreptului mentionat la alineatul (1), chiar daca acest drept nu mai poate fi invocat împotriva marcii comunitare.

SECTIUNEA 3: TRANSFORMAREA ÎN CERERE DE MARCA NATIONALA

Art. 108: Cerere în vederea initierii procedurii nationale

(1)Solicitantul sau titularul unei marci comunitare poate sa ceara transformarea cererii sale sau a marcii sale comunitare în cerere de înregistrare a marcii nationale:

a)în masura în care cererea de înregistrare a marcii comunitare este respinsa, retrasa sau considerata retrasa;

b)în masura în care marca comunitara înceteaza sa mai produca efecte.

(2)Transformarea nu are loc:

a)atunci când titularul marcii comunitare a fost decazut din drepturi din cauza neutilizarii acestei marci, în afara de cazul în care în statul membru pentru care a fost solicitata transformarea marca comunitara nu a fost utilizata în conditiile care constituie o utilizare cu buna-credinta în conformitate cu legislatia respectivului stat membru;

b)în vederea unei protectii într-un stat membru în care, conform hotarârii Oficiului sau instantei nationale, cererea sau marca comunitara prezinta un motiv de respingere a înregistrarii, de revocare sau de nulitate.

(3)Cererea de înregistrare a marcii nationale provenita din transformarea unei cereri sau a unei marci comunitare beneficiaza, în statul membru respectiv, de data de depunere sau de data de prioritate a acestei cereri sau a acestei marci si, daca este cazul, de senioritatea unei marci din acest stat revendicata conform articolului 34 sau 35.

(4)În cazul în care:

– cererea de înregistrare a marcii comunitare este considerata retrasa sau face obiectul unei hotarâri de respingere de catre Oficiu, devenita definitiva;

– marca comunitara înceteaza sa produca efecte ca urmare a unei hotarâri a Oficiului devenite definitiva sau ca urmare a înregistrarii renuntarii la marca comunitara,

Oficiul adreseaza solicitantului sau titularului o comunicare prin care îi acorda un termen de trei luni de la data acestei comunicari pentru a prezenta o cerere de transformare.

(5)Atunci când cererea de înregistrare a marcii comunitare este retrasa sau când marca comunitara înceteaza sa produca efecte din cauza nereînnoirii înregistrarii, cererea de transformare se depune în termen de trei luni de la data la care a fost retrasa cererea de înregistrare a marcii comunitare sau de la care înregistrarea marcii comunitare a expirat.

(6)În cazul în care marca comunitara înceteaza sa mai produca efecte ca urmare a unei hotarâri a unei instante nationale, cererea de transformare trebuie prezentata în termen de trei luni de la data la care aceasta hotarâre a dobândit autoritate de lucru judecat.

(7)Dispozitia care face obiectul articolului 32 înceteaza sa mai produca efecte în cazul în care cererea nu este prezentata în termenul acordat.

Art. 109: Prezentarea, publicarea si transmiterea cererii de transformare

(1)Cererea de transformare este prezentata Oficiului; statele membre în care solicitantul întelege sa initieze procedura de înregistrare a unei marci nationale sunt mentionate în cerere. Aceasta cerere nu se considera depusa decât dupa achitarea taxei de transformare.

(2)În cazul în care cererea de înregistrare a marcii comunitare s-a publicat, se face mentiunea, daca este cazul, în registrul marcilor comunitare despre primirea cererii de transformare, iar aceasta cerere se publica.

(3)Oficiul verifica daca transformarea poate fi solicitata în conformitate cu articolul 108 alineatul (1), în cazul în care cererea s-a introdus în termenul prevazut la articolul 108 alineatul (4), (5) sau (6), dupa caz, si daca taxa de transformare a fost achitata. În cazul în care aceste conditii sunt îndeplinite, Oficiul transmite cererea serviciilor centrale din domeniul proprietatii industriale din statele care sunt mentionate. La cererea serviciului central din domeniul proprietatii industriale din statul în cauza, Oficiul îi comunica orice informatie de natura sa îi permita acestui serviciu sa se pronunte asupra admisibilitatii cererii.

Art. 110: Conditii de forma referitoare la transformare

(1)Serviciul central din domeniul proprietatii industriale caruia îi este transmisa cererea se pronunta asupra admisibilitatii acesteia.

(2)Cererea sau marca comunitara, transmisa în conformitate cu articolul 109, nu poate, în ceea ce priveste forma sa, sa fie supusa de legislatia interna unor conditii diferite de cele care sunt prevazute de prezentul regulament ori de regulamentul de punere în aplicare sau unor conditii suplimentare.

(3)Serviciul central din domeniul proprietatii industriale caruia îi este transmisa cererea poate impune ca, într-un termen ce nu poate fi mai mic de doua luni, solicitantul:

a)sa achite taxa nationala de depunere;

b)sa faca, într-una din limbile oficiale ale statului în cauza, o traducere a cererii si a documentelor anexate la aceasta;

c)sa îsi aleaga domiciliul în statul respectiv;

d)sa prezinte o reproducere a marcii într-un numar de exemplare stabilit de catre statul respectiv.

TITLUL XII: OFICIUL

SECTIUNEA 1: DISPOZITII GENERALE

Art. 111: Statut juridic

(1)Oficiul este un organism al Comunitatii. Oficiul are personalitate juridica.

(2)În fiecare dintre statele membre, Oficiul poseda cea mai extinsa capacitate juridica recunoscuta persoanelor juridice de catre legislatiile interne; Oficiul poate sa dobândeasca sau sa înstraineze bunuri imobile si mobile si sa stea în justitie.

(3)Oficiul este reprezentat de presedintele sau.

Art. 112: Personal

(1)Fara a aduce atingere aplicarii articolului 131 membrilor camerelor de recurs, statutul functionarilor Comunitatilor Europene, regimul aplicabil celorlalti agenti ai Comunitatii Europene si reglementarile de punere în aplicare a acestor dispozitii, adoptate de comun acord de catre institutiile Comunitatilor Europene, se aplica personalului Oficiului.

(2)Competentele conferite fiecarei institutii prin statut si prin regimul aplicabil celorlalti agenti sunt exercitate de Oficiu în ceea ce priveste personalul sau, fara a aduce atingere articolului 120.

Art. 113: Privilegii si imunitati

Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene se aplica Oficiului.

Art. 114: Raspundere

(1)Raspunderea contractuala a Oficiului este reglementata prin legislatia aplicabila contractului în cauza.

(2)Curtea de Justitie este competenta sa se pronunte în temeiul unei clauze compromisorii continute într-un contract încheiat de Oficiu.

(3)În materie de raspundere necontractuala, Oficiul trebuie sa repare, conform principiilor generale comune dreptului statelor membre, prejudiciile cauzate de serviciile sale sau de catre agentii sai în exercitarea functiilor acestora.

(4)Curtea de Justitie este competenta sa cunoasca litigiile privind repararea prejudiciilor mentionate la alineatul (3).

(5)Raspunderea personala a agentilor fata de Oficiu este reglementata de dispozitiile privind stabilirea statutului sau regimului care li se aplica.

Art. 115: Limbi de procedura

(1)Cererile de înregistrare a marcii comunitare se depun într-una din limbile oficiale ale Comunitatii Europene.

(2)Limbile Oficiului sunt: engleza, franceza, germana, italiana si spaniola.

(3)Solicitantul trebuie sa indice o a doua limba, dintre limbile Oficiului, care sa fie acceptata pentru utilizarea ca limba alternativa de procedura pentru procedurile de opozitie, de decadere si în anulare.

În cazul în care cererea a fost depusa într-o limba care nu este o limba a Oficiului, acesta asigura efectuarea traducerii cererii, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1), în limba indicata de solicitant.

(4)Atunci când solicitantul înregistrarii unei marci comunitare este singura parte la procedurile în fata Oficiului, limba de procedura este limba utilizata pentru depunerea cererii de înregistrare a marcii comunitare. În cazul în care cererea a fost depusa într-o alta limba decât cele ale Oficiului, Oficiul poate sa trimita comunicari scrise solicitantului în a doua limba indicata de acesta în cerere.

(5)Actul de opozitie si cererea de decadere sau în nulitate se depun într-una din limbile Oficiului.

(6)În cazul în care limba aleasa, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opozitie sau cererea de decadere sau în nulitate este limba cererii de înregistrare a marcii sau a doua limba indicata cu ocazia depunerii acestei cereri, aceasta limba este limba de procedura.

În cazul în care limba aleasa, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opozitie sau cererea de decadere sau în nulitate nu este nici limba cererii de înregistrare a marcii, nici a doua limba indicata cu ocazia depunerii acestei cereri, persoana care a formulat opozitia sau partea care a invocat decaderea sau nulitatea este obligata sa faca pe cheltuiala sa o traducere a actului, fie în limba cererii de înregistrare a marcii, cu conditia sa fie o limba a Oficiului, fie în a doua limba indicata cu ocazia depunerii cererii de înregistrare a marcii; traducerea este facuta în termenul prevazut de regulamentul de punere în aplicare. Limba în care a fost tradus actul devine atunci limba de procedura.

(7)Partile la procedurile de opozitie, de decadere, în nulitate si la caile de atac pot conveni ca o alta limba oficiala a Comunitatii Europene sa fie limba de procedura.

Art. 116: Publicare; înscrieri în registru

(1)Cererea de înregistrare a marcii comunitare, astfel cum este definita la articolul 26 alineatul (1), si toate celelalte informatii a caror publicare este prevazuta de prezentul regulament sau de regulamentul de punere în aplicare se publica în toate limbile oficiale ale Comunitatilor Europene.

(2)Toate înscrierile în registrul marcilor comunitare se fac în toate limbile oficiale ale Comunitatii Europene.

(3)În caz de dubiu, se considera ca fiind autentic textul în limba Oficiului în care s-a depus cererea de înregistrare a marcii comunitare. Daca cererea a fost depusa într-o limba oficiala a Comunitatii Europene, alta decât una dintre limbile Oficiului, se considera ca fiind autentic textul redactat în cea de-a doua limba indicata de solicitant.

Art. 117

Serviciile de traducere necesare functionarii Oficiului sunt asigurate de Centrul de Traducere al organelor Uniunii, de îndata ce acesta intra în functiune.

Art. 118: Controlul legalitatii

(1)Comisia controleaza legalitatea actelor presedintelui Oficiului în privinta carora dreptul comunitar nu prevede controlul legalitatii de catre un alt organ, precum si actele comitetului bugetar instituit în cadrul Oficiului conform articolului 133.

(2)Comisia cere modificarea sau retragerea actelor mentionate la alineatul (1) atunci când acestea sunt ilegale.

(3)Orice act mentionat la alineatul (1), implicit sau explicit, poate fi deferit Comisiei de catre orice stat membru sau de orice tert vizat direct si individual, în vederea unui control al legalitatii. Comisia trebuie sa fie sesizata în termen de 15 zile din ziua în care cel interesat a luat pentru prima data cunostinta de actul respectiv. Comisia ia o decizie în termen de o luna. Absenta unei decizii în acest termen este echivalenta cu o decizie implicita de respingere.

SECTIUNEA 2: CONDUCEREA OFICIULUI

Art. 119: Competentele presedintelui

(1)Conducerea Oficiului este asigurata de un presedinte.

(2)Presedintele are, în special, urmatoarele competente:

a)ia toate masurile utile, în special adoptarea masurilor administrative interne si publicarea comunicarilor în vederea asigurarii functionarii Oficiului;

b)poate prezenta Comisiei orice proiect de modificare a prezentului regulament, a regulamentului de punere în aplicare, a regulamentului de procedura al camerelor de recurs si a regulamentului privind taxele, precum si a oricarei alte reglementari privind marca comunitara dupa ce a consultat consiliul de administratie si, în ceea ce priveste regulamentul privind taxele si dispozitiile bugetare din prezentului regulament, comitetul bugetar;

c)întocmeste estimarea veniturilor si cheltuielilor Oficiului si executa bugetul;

d)trimite, în fiecare an, un raport de activitate Comisiei, Parlamentului European si consiliului de administratie;

e)exercita, fata de personal, competentele prevazute la articolul 112 alineatul (2);

f)poate sa îsi delege competentele.

(3)Presedintele este asistat de unul sau mai multi vicepresedinti. În caz de absenta sau imposibilitate de exercitare a atributiilor presedintelui, vicepresedintele sau unul dintre vicepresedinti îi preia functiile respectând procedura stabilita de consiliul de administratie.

Art. 120: Numirea înaltilor functionari

(1)Presedintele Oficiului este numit de catre consiliu pe baza unei liste de cel mult trei candidati, pe care consiliul de administratie a întocmit-o. Presedintele este revocat de Consiliu, la propunerea consiliului de administratie.

(2)Durata mandatului presedintelui este de maxim cinci ani. Acest mandat se poate reînnoi.

(3)Vicepresedintele sau vicepresedintii Oficiului sunt numiti si revocati conform procedurii prevazute la alineatul (1), dupa consultarea presedintelui.

(4)Consiliul exercita competenta disciplinara asupra functionarilor mentionati la alineatele (1) si (3).

SECTIUNEA 3: CONSILIUL DE ADMINISTRATIE

Art. 121: Instituire si competenta

(1)În cadrul Oficiului se constituie un consiliu de administratie. Fara a aduce atingere competentelor care sunt atribuite comitetului bugetar în sectiunea a cincea – Buget si control financiar – consiliul de administratie are competentele prezentate în continuare.

(2)Consiliul de administratie întocmeste listele de candidati prevazute la articolul 120.

(3)Consiliul de administratie stabileste data de la care pot fi depuse cererile de înregistrare a marcii comunitare, în conformitate cu articolul 143 alineatul (3).

(4)Consiliul de administratie îl consiliaza pe presedinte asupra problemelor care tin de competenta Oficiului.

(5)Consiliul de administratie este consultat înainte de adoptarea directivelor privind examinarea efectuata în cadrul Oficiului, precum si în celelalte cazuri prevazute de prezentul regulament.

(6)Consiliul de administratie poate sa prezinte avize si sa ceara informatii presedintelui si Comisiei, în cazul în care considera ca este necesar.

Art. 122: Compunere

(1)Consiliul de administratie este compus dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru si un reprezentant al Comisiei, precum si din supleantii acestora.

(2)Membrii consiliului de administratie pot fi asistati de consilieri sau experti în limitele prevazute de regulamentul de procedura.

Art. 123: Presedintia

(1)Consiliul de administratie alege dintre membrii sai un presedinte si un vicepresedinte. Vicepresedintele îl înlocuieste de drept pe presedinte în caz de imposibilitate a acestuia de a-si exercita atributiile.

(2)Durata mandatului presedintelui si vicepresedintelui este de trei ani. Acest mandat se poate reînnoi.

Art. 124: Sesiuni

(1)Consiliul de administratie se reuneste la convocarea presedintelui.

(2)Presedintele Oficiului ia parte la deliberari cu exceptia cazului în care consiliul de administratie nu decide altfel.

(3)Consiliul de administratie tine o sesiune ordinara o data pe an; în afara de aceasta, se reuneste la initiativa presedintelui sau la cererea Comisiei sau a unei treimi din numarul statelor membre.

(4)Consiliul de administratie adopta un regulament de procedura.

(5)Consiliul de administratie adopta deciziile cu majoritatea simpla a reprezentantilor statelor membre. Cu toate acestea, deciziile pe care consiliul de administratie este competent sa le adopte în temeiul articolului 120 alineatele (1) si (3) impun majoritate de trei patrimi din reprezentantii statelor membre. În ambele cazuri fiecare stat membru dispune de un singur vot.

(6)Consiliul de administratie poate sa invite observatori la sesiunile sale.

(7)Secretariatul consiliului de administratie este asigurat de Oficiu.

SECTIUNEA 4: APLICAREA PROCEDURILOR

Art. 125: Competenta

Au competenta de a lua orice hotarâre în cadrul procedurilor prevazute de prezentul regulament:

(a)examinatorii;

(b)diviziile de opozitie;

(c)divizia administrativa a marcilor si aspectelor juridice;

(d)diviziile de anulare;

(e)camerele de recurs.

Art. 126: Examinatorii

Examinatorul are competenta de a lua, în numele Oficiului, orice decizie privind cererile de înregistrare a unei marci comunitare, inclusiv chestiunile mentionate la articolele 36, 37, 38 si 66, în afara de cazul în care este competenta o divizie de opozitie.

Art. 127: Diviziile de opozitie

(1)O divizie de opozitie are competenta de a lua orice decizie privind opozitia la o cerere de înregistrare a unei marci comunitare.

(2)O divizie de opozitie este compusa din trei membri. Cel putin un membru al sau este jurist.

Art. 128: Divizia administrativa a marcilor si aspectelor juridice

(1)Divizia administrativa a marcilor si aspectelor juridice are competenta de a lua orice decizie impusa de prezentul regulament si care nu intra în competenta unui examinator, a unei divizii de opozitie sau a unei divizii de anulare. Aceasta are, în special, competenta de a lua orice decizie referitoare la înscrierile care urmeaza sa fie facute în registrul marcilor comunitare.

(2)Aceasta are, de asemenea, competenta sa pastreze lista mandatarilor autorizati mentionati la articolul 89.

(3)Deciziile diviziei se adopta de un membru.

Art. 129: Diviziile de anulare

(1)O divizie de anulare are competenta de a lua orice decizie privind cererile de decadere sau în nulitatea unei marci comunitare.

(2)O divizie de anulare este compusa din trei membri. Cel putin un membru al sau este jurist.

Art. 130: Camerele de recurs

(1)Camerele de recurs au competenta de a se pronunta asupra actiunilor intentate împotriva deciziilor examinatorilor, diviziilor de opozitie, diviziei administrative a marcilor si aspectelor juridice si diviziilor de anulare.

(2)Camerele de recurs sunt compuse din trei membri. Cel putin doi dintre acesti membri sunt juristi.

Art. 131: Independenta membrilor din camerele de recurs

(1)Membrii camerelor de recurs, inclusiv presedintele acestora, sunt numiti pentru o perioada de cinci ani, conform procedurii prevazute la articolul 120 pentru numirea presedintelui Oficiului. Nu pot fi înlaturati din functiile lor în aceasta perioada decât pentru motive grave si în cazul în care Curtea de Justitie, sesizata de institutia care i-a numit, pronunta o hotarâre în acest sens. Mandatul lor poate fi reînnoit.

(2)Membrii camerelor sunt independenti. În hotarârile lor, acestia nu sunt tinuti de nici o instructiune.

(3)Membrii camerelor nu pot fi examinatori sau membri ai diviziilor de opozitie, ai diviziilor administrative a marcilor si aspectelor juridice sau ai diviziilor de anulare.

Art. 132: Excludere si recuzare

(1)Examinatorii si membrii diviziilor instituite în cadrul Oficiului si camerelor de recurs nu pot participa la solutionarea unei cauze în cazul în care au un interes personal sau în cazul în care au intervenit anterior în calitate de reprezentanti ai uneia dintre parti. Doi dintre cei trei membri ai unei divizii de opozitie trebuie sa nu fi luat parte la examinarea cererii. Membrii diviziilor de anulare nu pot participa la solutionarea unei cauze în cazul în care au luat parte la hotarârea finala asupra acestei cauze în cadrul procedurii de înregistrare a marcii sau a procedurii de opozitie. Membrii camerelor de recurs nu pot lua parte la o procedura de recurs în cazul în care au luat parte la hotarârea care face obiectul recursului.

(2)În cazul în care, pentru unul dintre motivele mentionate la alineatul (1) sau pentru un alt motiv, un membru al unei divizii sau al unei camere de recurs considera ca nu poate participa la solutionarea unui cauze, avertizeaza divizia sau camera asupra acestui lucru.

(3)Examinatorii si membrii diviziilor sau ai unei camere de recurs pot fi recuzati de orice parte pentru unul dintre motivele mentionate la alineatul (1) sau în cazul în care pot fi suspectati de partialitate. Recuzarea nu este admisibila atunci când partea în cauza a facut acte de procedura, desi avea cunostinta deja de motivul de recuzare. Nici o recuzare nu poate fi întemeiata pe cetatenia examinatorilor sau a membrilor.

(4)Diviziile si camerele de recurs se pronunta, în cazurile mentionate la alineatele (2) si (3), fara participarea membrului interesat. Pentru adoptarea acestei hotarâri, membrul care se abtine sau care este recuzat este înlocuit, în cadrul diviziei sau a camerei, de catre supleantul sau.

SECTIUNEA 5: BUGETUL SI CONTROLUL FINANCIAR

Art. 133: Comitet bugetar

(1)Se instituie un comitet bugetar în cadrul Oficiului. Comitetul bugetar are competentele care îi sunt atribuite de prezenta sectiune, precum si la articolul 39 alineatul (4).

(2)Articolul 121 alineatul (6), articolele 122, 123 si articolul 124 alineatele (1)-(4), (6) si (7) se aplica în ceea ce priveste comitetul bugetar.

(3)Comitetul bugetar adopta deciziile cu majoritatea simpla a reprezentantilor statelor membre. Cu toate acestea, deciziile pe care comitetul bugetar este competent sa le adopte în temeiul articolului 39 alineatul (4), al articolului 135 alineatul (3) si al articolului 138 impun o majoritate de trei patrimi a reprezentantilor statelor membre. În ambele cazuri, fiecare stat membru dispune de un singur vot.

Art. 134: Buget

(1)Toate veniturile si cheltuielile Oficiului trebuie sa faca obiectul unei estimari pentru fiecare exercitiu bugetar, acesta coincizând cu anul calendaristic, si trebuie sa fie înscrise în bugetul Oficiului.

(2)Bugetul trebuie sa fie echilibrat în venituri si cheltuieli.

(3)Veniturile bugetului contin, fara a aduce atingere altor venituri, produsul taxelor datorate în temeiul regulamentului privind taxele si, în caz de nevoie, o subventie înscrisa în bugetul general al Comunitatilor Europene, sectia Comisie, sub o linie bugetara specifica.

Art. 135: Întocmirea bugetului

(1)Presedintele întocmeste, în fiecare an, o estimare a veniturilor si cheltuielilor Oficiului pentru exercitiul urmator si o transmite comitetului bugetar, însotita de o descriere a efectivelor, pâna la 31 martie.

(2)Atât timp cât prognozele bugetare stipuleaza o subventie comunitara, comitetul bugetar transmite neîntârziat aceasta estimare Comisiei, care o transmite autoritatii bugetare a Comunitatilor. Comisia poate sa anexeze un aviz continând estimari divergente.

(3)Comitetul bugetar adopta bugetul care cuprinde si tabelul cu efectivele Oficiului. Daca estimarile bugetare contin o subventie din partea bugetului general al Comunitatilor, bugetul Oficiului este, daca este cazul, adaptat.

Art. 136: Control financiar

Controlorul financiar desemnat de comitetul bugetar exercita controlul angajamentului si achitarii tuturor cheltuielilor si controlul constatarii si acoperirii tuturor veniturilor Oficiului.

Art. 137: Verificarea calculelor

(1)Pâna la data de 31 martie a fiecarui an, presedintele adreseaza Comisiei, Parlamentului European, comitetului bugetar si Curtii de Conturi calculele tuturor veniturilor si cheltuielilor Oficiului pentru exercitiul încheiat. Curtea de Conturi le examineaza conform articolului 188c din tratat.

(2)Comitetul bugetar îi da descarcarea presedintelui Oficiului în ceea ce priveste executarea bugetului.

Art. 138: Dispozitii financiare

Comitetul bugetar adopta, dupa obtinerea avizului Comisiei si a Curtii de Conturi a Comunitatilor Europene, dispozitiile financiare interne care prevad, în special, modalitatile de stabilire si executare a bugetului Oficiului. Dispozitiile financiare se inspira, daca sunt compatibile cu caracterul propriu al Oficiului, din reglementarile financiare adoptate pentru alte organisme create de Comunitate.

Art. 139: Regulament privind taxele

(1)Regulamentul privind taxele stabileste în special valoarea taxelor si modul de percepere a acestora.

(2)Valoarea taxelor trebuie sa fie stabilita astfel încât veniturile corespunzatoare sa permita asigurarea, în principiu, a echilibrului bugetului Oficiului.

(3)Regulamentul privind taxele este adoptat si modificat conform procedurii prevazute la articolul 141.

TITLUL XIII: DISPOZITII FINALE

Art. 140: Dispozitii comunitare de punere în aplicare

(1)Normele pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt stabilite printr-un regulament de punere în aplicare.

(2)În conformitate cu normele de aplicare stabilite prin regulamentul de punere în aplicare, pe lânga taxele prevazute de articolele precedente, sunt percepute taxe în urmatoarele cazuri:

1.modificarea reprezentarii unei marci comunitare;

2.plata cu întârziere a taxei de înregistrare;

3.eliberarea unei copii a certificatului de înregistrare;

4.înregistrarea transferului unei marci comunitare;

5.înregistrarea unei licente sau a unui alt drept asupra unei marci comunitare;

6.înregistrarea unei licente sau a unui alt drept asupra unei cereri de înregistrare a marcii comunitare;

7.radierea înregistrarii unei licente sau a unui alt drept;

8.modificarea unei marci comunitare înregistrate;

9.eliberarea unui extras din registru;

10.consultarea publica a unui dosar;

11.eliberarea unei copii a unor documente din dosare;

12.eliberarea unei copii certificate conforme cererii;

13.comunicarea de informatii continute într-un dosar;

14.reexaminarea stabilirii cheltuielilor de procedura care trebuie rambursate.

(3)Regulamentul de punere în aplicare si regulamentul de procedura al camerelor de recurs se adopta si se modifica în conformitate cu procedura prevazuta la articolul 141.

Art. 141: Instituirea unui comitet si procedura de adoptare a regulamentelor de punere în aplicare

(1)Comisia este asistata de un comitet compus din reprezentantii statelor membre denumit „Comitet pentru problemele privind taxele, normele de punere în aplicare si procedura camerelor de recurs ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul pietei interne (marci de comert si desene si modele industriale)”, condus de un reprezentant al Comisiei.

(2)Reprezentantul Comisiei prezinta comitetului un proiect de masuri ce urmeaza a fi adoptate. Comitetul îsi da avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care presedintele îl poate stabili în functie de urgenta problemei în cauza. Avizul este eliberat cu majoritatea prevazuta la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru adoptarea deciziilor pe care Consiliul este chemat sa le ia la propunerea Comisiei. În timpul votului în cadrul comitetului, voturile reprezentantilor statelor membre sunt ponderate conform articolului mentionat anterior. Presedintele nu participa la vot.

Comisia adopta masurile avute în vedere atunci când acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

Atunci când masurile avute în vedere nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absenta avizului, Comisia prezinta neîntârziat Consiliului o propunere privind masurile ce urmeaza a fi luate. Consiliul hotaraste cu majoritatea calificata.

În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la sesizarea Consiliului, acesta nu s-a pronuntat, masurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu exceptia cazului în care Consiliul s-a pronuntat cu majoritatea simpla împotriva respectivelor masuri.

Art. 142: Compatibilitate cu alte dispozitii ale dreptului comunitar

Prezentul regulament nu aduce atingere dispozitiilor Regulamentului (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protectia indicatiilor geografice si denumirilor de origine ale produselor agricole si alimentare (1), în special articolul 14.

(1)JO L 208, 24.7.1992, p. 1.

Art. 143: Intrare în vigoare

(1)Prezentul regulament intra în vigoare în cea de a saizecea zi de la data publicarii în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

(2)Statele membre adopta masurile necesare punerii în aplicare a articolelor 91 si 110 în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament si informeaza de îndata Comisia cu privire la aceasta.

(3)Cererile de înregistrare a marcii comunitare pot fi depuse la Oficiu începând cu data stabilita de consiliul de administratie la recomandarea presedintelui Oficiului.

(4)Cererile de înregistrare a marcii comunitare depuse în cele trei luni care preceda data mentionata la alineatul (3) sunt considerate a fi fost depuse la aceasta data.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale si se aplica direct în toate statele membre.

-****-

error: Acest continut este protejat si nu poate fi copiat fara acordul administratorului!!