Proprietate Intelectuala. Sentinta penala nr.90/F din 21 iunie 2006, pronuntata de Tribunalul Valcea. 2016-11-21T02:10:08+00:00

Proprietate Intelectuala. Sentinta penala nr.90/F din 21 iunie 2006, pronuntata de Tribunalul Valcea. Infractiunea prev. de 139/8 din Legea nr.8/1996, modificata prin Legea nr.285/2004, în infractiunea prev. de art.140 alin.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificata prin Legea nr.285/2004, cu aplic.art.13 Cod penal

Prin sentinţa penală nr.90/F din 21 iunie 2006, pronunţată de T R I B U N A L U L V Â L C E A, în dosarul penal nr.1699/P/2006, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite în dauna părţii vătămate ELECTRONIC ARTS, din infracţiunea prev. de art.139/8 din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, în infracţiunea prev. de art.140 alin.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, cu aplic.art.13 Cod penal.

In baza art.10 lit.f Cod pr.penală, cu aplic.art.13 Cod penal şi art.144 din Legea nr.8/1996, modificată, prin Legea nr.285/2004, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. A H., pentru infracţiunile prev. de art.139/9 şi art.140 alin.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004. Latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluţionată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 23 noiembrie 2004, cu ocazia unui control la S.C. „Dat D.” S.R.L. Râmnicu V, administrată de inculpat, au fost găsite 10 calculatoare la care erau instalate programe Windows, pentru care nu avea licenţă şi 7 calculatoare care aveau instalate mai multe jocuri electronice, de asemenea, fără licenţă, şi care se găseau la dispoziţia publicului.

Tribunalul a constatat că pe aceste 7 calculatoare erau instalate numai variante demonstrative ale unor jocuri de noroc, puse gratuit la dispoziţie prin cd-ul difuzat prin revistele de specialitate. Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut că jocurile electronice erau puse la dispoziţia publicului de către inculpat, contra cost.

Tribunalul a apreciat că, această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.140 alin.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, iar nu cea prev. de art.139/8 din legea mai sus-arătată.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că plângerea prealabilă, în cazul infracţiunii prev. de art.139/9 din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, a fost formulată tardiv, întrucât părţile civile au luat la cunoştinţă de prejudiciu la data de 3 ianuarie 2005 şi au formulat plângere la 13 şi, respectiv, 14 martie 2005.

Împotriva sentinţei a formulat apel Parchetul de pe lângă T R I B U N A L U L V Â L C E A, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, respectiv pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor, precum şi pentru încetarea procesului penal, solicitând condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.139/8 şi art.139/9 din Legea nr.8/1996, cu modificările făcute prin Legea nr.285/2004.

Parchetul a solicitat şi confiscarea specială prev. de art.118 lit.b Cod penal.

Prin decizia penală nr.13/A din 01 februarie 2007, Curtea de A P E L P I T E Ş T I, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ T R I B U N A L U L V Â L C E A, împotriva sentinţei penale nr.90/F din 21 iunie 2006, pronunţată de T R I B U N A L U L V Â L C E A.

A desfiinţat sentinţa, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice şi a încetării procesului penal.

In baza art.139/8 din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, cu aplic.art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul B. A H., la 2.500 lei amendă.

In baza art.139/9 din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, cu aplic.art-.13 Cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la 10.000 lei amendă.

In baza artr.33, 34 Cod penal, a contopit pedepsele aplicate şi a dispus executarea celei mai grele, respectiv cea de 10.000 lei.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de A P E L P I T E Ş T I a reţinut că, în calitate de administrator al S.C. „Dat D.” S.R.L., cu obiect de activitate jocuri electronice pe calculator, inculpatul, după ce a închiriat spaţiul corespunzător, a instalat 10 calculatoare unde clienţii, contra cost, accesau diferite jocuri. Pe cele 10 calculatore s-au instalat programe Windows 98, iar pe 7 calculatoare s-au instalat jocuri electronice.

De asemenea, cu ocazia controlului, organele de poliţie au constatat că inculpatul a efectuat 9 legături din sala de internet către apartamentele vecine sălii închiriate.

Potrivit dispoziţiilor art.139/8 din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă penală, punerea la dispoziţie a publicului, fără consimţământul titularului de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de bază de date, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc, în orice moment ales în mod individual.

In raport de starea de fapt reţinută în cauză şi de reglementarea prevăzută în art.139/8 din legea mai sus-arătată, nu este întemeiată schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art.140 alin.1 lit.c, întrucât acest text de lege reglementează „închirierea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe” ori, textul prev. de art.139/8 reglementează „punerea la dispoziţia publicului, fără consimţământul titularilor de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autori etc.”

Or, inculpatul tocmai acest lucru a făcut, iar nu „închirierea produselor”, cum condiţionează celălalt text de lege în discuţie.

Curtea a constatat că atât N. D. cât şi Electronic Arts J.. au formulat plângerile prealabile în termenul prevăzut de lege.

Astfel, potrivit adresei de la fila 52 dosar, rezultă că adresa Inspectoratului de Poliţie al Judeţului V a fost înregistrată la Dat D. S.R.L. pe 4 martie 2005. Acelaşi lucru rezultă şi din adresa M.A.I (f.50), respectiv că înştiinţarea părţii vătămate a fost înregistrată la data de 4 martie 2005.

In raport de aceste situaţii, s-a reţinut că cele două părţi vătămate: N. D. şi Electronic Arts J.. Au formulat plângerile prealabile la 13 aprilie şi, respectiv 14 aprilie 2005 (f.11 şi 12 dosar urmărire penală), deci în termenul prevăzut de art.284 Cod pr.penală.

Cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale, prev. de art.118 lit.b Cod penal, solicitată de parchet în apel, în speţă, aceasta nu se justifică, întrucât, potrivit obiectului de activitate al societăţii comerciale administrată de inculpat, calculatoarele erau destinate desfăşurării în condiţii legale a jocurilor electronice, iar nu la săvârşirea de infracţiuni.

Cu privire la latura civilă a cauzei, atât despăgubirile civile cât şi daunele morale, solicitate de părţile civile N. D. pentru suma de 28.473.000 lei, cât şi Electronic Arts J. pentru suma de 13.181.233 lei, acestea nu sunt dovedite şi justificate în vreun fel.

Simpla solicitare a despăgubirilor civile, fără o dovadă de calcul din care să rezulte prejudiciul real ce trebuie acoperit, nu poate conduce automat la admiterea cererii şi acordarea acestora. In această privinţă, deşi instanţa de apel a manifestat rol activ în acest sens, părţile civile nu au produs dovezile necesare.

Pe cale de consecinţă, curtea în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul, desfiinţând sentinţa, în sensul înlăturării schimbării încadrării juridice şi a încetării procesului penal, dispunând condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prev. de art.139/8 şi art.139/9 din Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004, cu art.13 Cod penal.

Infracţiunile fiind concurente, în cauză s-a făcut aplicarea art.33 Cod penal.

La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, apreciindu-se că pedeapsa cu amenda fiind suficientă în vederea atingerii scopului preventiv educativ prev. de art.52 Cod penal.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. A (…), care a susţinut că hotărârea este lovită de nulitate absolută prev.de art.197 alin.2 Cod procedură penală, deoarece instanţa de apel, contrar dispoziţiilor art.378 alin.1/1 Cod procedură penală nu a procedat la ascultarea inculpatului, deşi era obligată, întrucât instanţa de fond nu pronunţase împotriva acestuia o hotărâre de condamnare.

Prin decizia nr.2435 din 7 mai 2007 pronunţată în dosarul nr(…), Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul B. A (…) împotriva deciziei penale nr.13/A din 1 februarie 2007 a Curţii de A P E L P I T E Ş T I – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia sus-menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit art.378 alin.1/1 Cod procedură penală „ cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea Specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când, instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare”.

Din economica textului de lege mai sus menţionat rezultă că instanţa de prim control judiciar nu putea dispune condamnarea inculpatului direct în apel, după ce prima instanţă încetase procesul penal faţă de acesta, decât în urma audierii inculpatului, care a fost prezent la judecata în apel.

Textul art.378 alin.1/1 Cod procedură penală a fost introdus prin Legea nr.356/2006 privind modificarea şi completarea C o d u l u i d e procedură penală, în urma constatării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului – în cauza Constantinescu contra României – a încălcării dreptului reclamantului de acces la un tribunal , drept garantat de art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. S-a susţinut că instanţa de apel , precum şi instanţa de recurs – în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului – au obligaţia de a examina o cauză în fapt şi în drept şi nu pot proceda la apreciere globală asupra vinovăţiei sau a nevinovăţiei inculpatului, fără a-l asculta pe acesta şi fără a evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate personal de inculpat, în caz contrar, procedura derulată în faţa lor neîndeplinind exigenţele unui proces echitabil.

Cu ocazia rejudecării apelului, curtea a procedat la audierea inculpatului B. A (…), care în opinia sa este nevinovat, întrucât a achiziţionat licenţă de la o firmă specializată, iar jocurile aflate pe calculator au fost puse la dispoziţia clienţilor ca bonus pentru cumpărarea de abonamente.

Examinând apelul parchetului, din perspectiva motivelor invocate cât şi din oficiu, şi având în vedere probatoriul administrat în cauză, curtea a reţinut următoarele:

1.- În legătură cu tardivitatea plângerilor prealabile formulate de părţile vătămate N. D. şi Electronic Arts J., din adresele I.P.J.V (f.50, 63 dosar apel), rezultă că acestea au luat cunoştinţă de prejudiciu ulterior datei de 4.03.2005, adresând plângeri organelor de urmărire penală la 13 şi 14.04.2005 (f.11, 12 dosar u.p.), aşadar, în termenul prevăzut de art.284 Cod procedură penală.

Din această perspectivă, soluţia de încetare a procesului penal adoptată de prima instanţă este greşită.

2.- În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art.139/8 şi art.139/9 din Legea nr.8/1996, comportând discuţii numai fapta incriminată de art.139/8.

Conform acestui text de lege, constituie infracţiune activităţile de punere la dispoziţia publicului, a produselor purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, … fără consimţământul titularilor de drepturi, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment, ales individual.

De asemenea, art.140 alin.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată, incriminează ca infracţiune, fapta de închiriere a operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimţământul titularilor drepturilor.

Art.14/3 din aceeaşi lege precizată, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr.285/23 iunie 2006, defineşte noţiunea de închiriere, ca fiind punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic, sau comercial, direct ori indirect, a unei opere.

Este evident în speţă, că jocurile respective purtătoare de drepturi de autor, nu puteau fi accesate în orice loc aşa cum cere textul art.139/8, ci numai în sala de calculatoare a inculpatului, şi nici orice moment ales individual de public, ci doar cu permisiunea inculpatului, în urma achitării unui preţ.

Din acest punct de vedere încadrarea juridică este în opinia curţii cea prev.de art.140 al.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată, aşa cum a reţinut prima instanţă, cu aplicarea art.13 Cod penal, faţă de dispoziţiile mai favorabile ale Legii nr.8/1996 aşa cum era în vigoare la data comiterii faptelor.

3.- În ce priveşte situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului curtea reţine din probele administrate în cauză că inculpatul, administrator la S.C. Dat D. SRL Râmnicu V, a deschis pe str. (…), o sală unde erau puse la dispoziţia publicului contra cost, 10 calculatoare.

Pe toate acestea era instalat programul Windows 98, deşi inculpatul deţinea o singură licenţă în acest sens.

De asemenea, pe 7 calculatoare, erau instalate variante demonstrative ale unor jocuri difuzate gratuit odată cu reviste de specialitate, pe care inculpatul le punea la dispoziţia publicului contra cost .

Fapta de instalare neautorizată, reproducere sau transmitere în reţea a programelor de calculator constituie infracţiune şi este incriminată de dispoziţiile art.139/9 din Legea nr.8/1996 modificată.

Închirierea, respectiv punerea la dispoziţie spre utilizare şi pe timp limitat contra unui avantaj economic a unei opere fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor reprezintă infracţiunea prev.de art.140 alin.1 lit.c din acelaşi act normativ.

Faptele au fost comise în concurs real conform art.33 lit.a Cod penal, sub imperiul legii mai favorabile Legea nr.8/1996, modificată şi completată prin Legea nr.285 din 23 iunie 2004, astfel că se impune aplicarea art.13 Cod penal.

Vinovăţia inculpatului se reţine sub forma intenţiei directe şi rezultă din procesul verbal de constatare (f.76 dos. u.p.), declaraţiile inculpatului, (f.24-28 dos.u.p. unde recunoaşte faptele comise) coroborate cu depoziţiile martorilor N. E., B. G. (f.54,55 dos.fond), înscrisurile depuse la dosar de părţile vătămate şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (f.48, 119,131 dos.fond).

Curtea apreciază îndeplinite cerinţele art.345 Cod procedură penală urmând să dispună condamnarea inculpatului B. A (…) pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.139/9 şi art.140 al.1 lit.c din Legea nr.8/1996, modificată, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal şi art.13 Cod penal.

În cadrul individualizării pedepsei, vor fi avute în vedere criteriile art.72, art.52 Cod penal, respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana făptuitorului, cât şi împrejurările de natură să conducă la agravarea ori atenuarea răspunderii penale.

Curtea reţine prin urmare, atitudinea procesuală pozitivă manifestată de inculpat, faptul că se află la prima încălcare a legii penale, consecinţele faptelor sale sunt reduse, este o persoană tânără cu şanse mari de reintegrare socială, astfel încât consideră că pedepsele de natură pecuniară au aptitudinea de a realiza coerciţiunea şi reeducarea inculpatului.

De asemenea, curtea apreciază că modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei conform art.81 Cod penal este o măsură suficientă să conducă la îndeplinirea scopurilor pedepsei menţionate de legiuitor în art.52 Cod penal.

4.- Sub aspectul confiscării speciale susţinute de parchet în motivele de apel, curtea apreciază inoportună o asemenea măsură, întrucât având în vedere obiectul de activitate al societăţii comerciale administrată de inculpat, calculatoarele erau destinate să servească realizării obiectului său de activitate şi nu la comiterea de infracţiuni.

5.- În legătură cu acţiunea civilă, curtea reţine că societăţile păgubite, respectiv N. D. şi F. Arts J. au solicitat despăgubiri în cuantum de 1000 USD şi respectiv 361,10 euro, sau echivalent în lei la data plăţii, ( din care 100 USD şi 100 euro daune morale (7.12 şi 16 dos.u.p.).

Curtea observă că aceste sume au fost defalcate şi temeinic argumentate, inculpatul fiind de acord să le plătească, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale (f.24, 25).

Prin urmare, curtea apreciază îndeplinite cerinţele art.998, 999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală, şi în baza art.14 şi art.346 Cod procedură penală, urmează să angajeze răspunderea civilă a inculpatului în vederea recuperării pagubei produse prin faptele sale , părţilor civile.

6.- Pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive de nelegalitate, curtea urmează ca în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală să admisă apelul parchetului, să desfiinţeze în parte sentinţa atacată înlăturând dispoziţiile de încetarea procesului penal, lăsare nesoluţionată a acţiunii civile şi cea referitoare la cheltuielile judiciare.

Se va dispune condamnarea inculpatului pentru fiecare din faptele comise la pedepse cu amenda penală, urmând să-i fie aplicată pedeapsa cea mai mare conform art.33 lit.a art.34 lit.c, Cod penal ce va fi suspendată condiţionat conform art.81 Cod penal, fixându-se termen de încercare de 1 an.

Se vor pune în vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării în cazul comiterii în termenul de încercare a unei noi infracţiuni.

Va fi admisă acţiunea civilă şi obligat inculpatul să plătească părţilor civile sumele de bani solicitate drept despăgubiri.

Se vor menţine în rest dispoziţiile sentinţei apelate, fiind obligat inculpatul, conform art.192 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în fond şi apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ T R I B U N A L U L V Â L C E A, împotriva sentinţei penale nr. 90/F din 21 iunie 2006, pronunţată de T R I B U N A L U L V Â L C E A, în dosarul nr.1699/P/2005.

Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată, în sensul că înlătură dispoziţia de încetare a procesului penal, de lăsare a acţiunii civile nesoluţionată şi cea referitoare la cheltuielile judiciare.

În baza art. 139/9 din Legea nr.8/1996 cu aplic. art. 13 cod penal, condamnă pe inculpatul B. A H. la 10.000 lei amendă penală.

În baza art. 140 alin.1 lit.c din aceeaşi lege cu aplic. art. 13 Cod penal, condamnă pe inculpat la 10.000 lei amendă penală.

În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.c Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai mare, de 10.000 lei.

În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Fixează termen de încercare de 1 an, potrivit art.82 alin.2 Codul penal.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.

Admite acţiunea civilă.

În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil, obligă pe inculpat să plătească părţii civile N. D. suma de 1000 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii şi părţii civile F. Arts J. suma de 361,10 euro sau echivalentul în lei la data plăţii.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei penale.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat./Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 30 ianuarie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

error: Acest continut este protejat si nu poate fi copiat fara acordul administratorului!!